Primim pe adresa salonului o groaza de scrisori de la viitori pacienti. Noi asa le spunem, “scrisori”. Ei le zic comunicate. Suna mai bine, eticheta o impune. Cele mai de suflet scrisori vin de la producatorii de nasturi si licori. De la spiteri. De la tamaduitori. Si, printre scrisorile astea, cele mai cele sint alea cu previziunile de profit in anul care va sa vina pentru unii, dar nu pentru toti, caci daca ar fi asa, spiterii n-ar mai face previziuni si n-ar mai da comunicate carora noi le spunem scrisori. Si tamaduitorii astia vad mereu viitorul mai luminos decit il vedea Nenicu. Si au dreptate. “Pentru anul x, compania y estimeaza o crestere de muuuulte zerouri a profitului, anticipind de asemenea si cresterea productiei de nasturi albastri, nasturi gri si sticlute cu licoare”. Misto, imi spun de pe marginea saltelei, misto. Iata o companie sanatoasa tun. In continuarea scrisorii, cronicarul spiteriei ma face de-a dreptul fericit: “Compania y a decis, in urma publicarii unor studii privind impactul maladiei z, triplarea productiei hapurilor w pentru acoperirea completa a cererii de pe piata”. Cit de norocos ma simt acum. E la fel ca treaba aia cu asigurarea de viata. Orice ti se intimpla, poti sa stai linistit. Iar companiile astea, spiteriile, dau dovada de atit de multa bunatate incit mai ca-mi vine sa dau fuga sa pup pe geam cladirea aia de enspe etaje de sticla unde salasluieste miracolul. Sa alerg ca un hipiot fericit in urma rolsului de guru farma cu o tablita in miinile mele mici pe care scrie “Traiesc pentru tine!”. Si-apoi sa fug repede pe terenul de golf sa-l imbratisez chiar pe guru-ul care conduce spiteria si sa-i multumesc pentru ca exista si pentru ca leacul meu nu costa decit cit un amarit de loganmcv, cind de fapt el valoreaza cit un Bentley. Va iubesc! Multa sanatate!