Despre perceptie, reactie si actiune corecta!

Spuneam ieri ca toate credintele (convingerile puternice) pe care ni le cream in copilarie prin felul in care percepem lumea ne determina reactiile, alegerile si deciziile, precum si modul de a actiona de-a lungul intregii vieti. Din acest motiv, fiecare om – fie el adolescent, adult sau batrin – poarta in sine „un copil”, pe care-l manifesta inconstient in viata de zi cu zi. Copilul ranit, copilul razgiiat, copilul fericit, copilul destept sau prost, copilul cuminte, copilul curajos, indraznet, timid sau oricum ar fi fost el in clipele in care a „perceput” lumea mai intii apare in manifestare din nou si din nou, pina cind decidem sa ne schimbam perceptiile sau credintele initiale. Problema esentiala in acest proces de schimbare apare atunci cind ne dam seama ca gindim si simtim intr-un fel, ca mintea si trairile ne spun ca lucrurile stau chiar asa cum le vedem si aceasta in virtutea tiparului deja inregistrat in experientele anterioare. Ceea ce ne apare in minte drept real in clipa de fata nu este altceva decit credinta, convingerea sau tiparul din trecut. Astfel, in fata oricarei probleme de viata noi nu reactionam, de fapt, la problema in sine, cit la perceptiile, tiparele si convingerile anterioare (reactionam la propriile amintiri) ce apar spontan pe ecranul mental in relatia cu problema sau stimulul din prezent. Sa luam exemplul concret al unui om din tramvai pe care-l calca pe picior un alt om. Unul se infurie copios, chiar daca celalalt isi cere scuze insistent si explica, in plus, faptul ca n-a fost o greseala intentionata. Altul zimbeste si, chiar daca piciorul sau nu se simte chiar confortabil, accepta scuzele si manifesta intelegere fata de greseala neintentionata. Altul se incrunta, iar altul palavrageste pina la statia urmatoare cite-n luna si-n stele despre colegul neatent. Problema exterioara este aceeasi. Reactiile sint diferite si depind de tiparul sau de experienta anterioara a celui lezat in fata unei chestiuni simple: „Greseala neintentionata!”. Ne este limpede ca furiosul a asimilat un tipar de neintelegere, de incapacitate de iertare ori de acceptare a faptului ca oamenii pot gresi, deopotriva intentionat si neintentionat (si vedem asta zi de zi peste tot, reflectati atent!). Si asa ne este limpede ca toate reactiile in fata problemelor vietii sint „declansari automate” ale tiparelor inregistrate in trecut, ale convingerilor si credintelor eronate sau corecte. De aceea va spunem mereu ca lumea este in interiorul nostru si de aceea singura fiinta asupra careia avem putere cu adevarat sintem noi insine. Caci ne putem recunoaste erorile de perceptie in fata problemelor vietii si, cu rabdare, cu intelepciune, cu blindete fata de sine si cu efort constant, le putem corecta. De indata ce perceptia noastra este corecta, devine corecta reactia si devine corecta actiunea. Iata de ce niciodata nu sintem suparati pe altul, cit in fata lui se prezinta aspecte ale Eului propriu, credinte ingropate, credinte eronate, care ne invita chiar in clipa aceea sa acceptam ca oricine izbuteste sa ne supere scoate din Eul nostru perceptii ingropate, reprimate (deci modul nostru de a gindi), care n-ar putea iesi la suprafata altfel decit prin provocarea constanta venita din experientele vietii.