Da-i vietii o interpretare optimista!

Cercetarile psihologice dezva­luie ca optimismul deschide toate usile in viata, dar crizele si starile de fapt din jurul nostru (criza, gripa, politica gripata etc.) ne spun ca avem nevoie de optimism, de incredere si de o schimbare majora in felul nostru de a gindi. Sa fii optimist nu-i chiar simplu cind toate ti se asaza in cale de-andoaselea! Dar, daca intelegi ca pesimismul, ingrijorarea, teama, deprimarea sau nefericirea nu-ti inalta o statuie in Piata Revolutiei, merita sa schimbi macazul in mod deliberat. Este drept ca nu ti se face statuie nici pentru optimism, dar – cu singuranta – te bucuri mai mult de viata si bucuria este beneficiul minunat al experientei! Exista oameni care se distreaza pe seama dramelor proprii ori au inspiratia si intelepciunea extraordinara de a cauta in rau partea buna si-n drama un drum catre reusita. Firea omeneasca este optimista prin esenta. Chiar daca pruncul vine pe lume plingind, plinsul lui este semnul Vietii. Optimismul se diminueaza, uneori pina la disparitie, de indata ce omul incepe sa treaca viata, lucrurile si intimplarile prin firul judecatii mentale. Mintea intuneca optimismul si, prin aceasta, abate fiinta umana de la firea sa. Simplele cuvinte „nu pot”, „nu am cutare lucru”, „nu sint iubit”, „nu cistig niciodata ce-mi doresc” bulverseaza firea si ne abat de la viata. Optimismul sprijina viata. Emana bucurie si speranta, iar in fata bucuriei usile lumii se deschid in mod magic. Optimistul nu este nelinistit pentru trecut, nici ingrijorat pentru viitor decit in mod trecator; el gusta clipa prezenta si clipa il inalta prin energia pe care el o extrage intuitiv din ea. Lipsa entuziasmului si a optimismului cuiva atrage pustietatea, pe cind prezenta lor atrage pasii tuturor. Apoi, ne place enorm sa ne aflam in compania persoanelor care zimbesc, se bucura, a celor care emana optimism si bunavointa, cum ne infioara gindul de a intilni pe cineva care se vaicareste continuu. Cercetatorii au constatat ca optimismul este si molipsitor; in preajma unui om optimist si placut, devenim optimisti si placuti. Ne simtim inaripati, ca si cum o mare dragoste ar fi dat buzna peste noi. Optimistii ocupa cele mai bune slujbe – ne spun psihologii si sunt intotdeauna cotati ca fiind cei mai buni profesionisti. Optimistul nu-si permite prea mult sa se scufunde in „butoiul cu melancolie”, nici sa ramina cu ochii pironiti in tavan, unde isi vede meritele nerecunoscute. Nu cedeaza impresiilor negative ale celor din jur, pentru ca instinctul sau il sprijina in intelegerea faptului ca lumea inconjuratoare isi exprima propria minte de cite ori exprima o opinie. El crede in reusita si reusitele il urmeaza. El spera si speranta ii da aripi. El crede si credinta ii da dreptate. Fiinta umana nu este condamnata la negativitate si suferinta, caci ea are in fiecare clipa sansa de a-i da vietii o interpretare optimista. Modul in care interpretam tot ce ni se intimpla este cheia alegerii in viata si cheia care incuie sau descuie drumul catre tot ce-i mai bun sau mai rau pentru noi. A fi optimist este o alegere inteleapta, care devine automatism prin repetitie. In orice situatie am fi, optimismul ne ajuta s-o depasim cu intelepciune si sa-i atenuam forta atunci cind nu-i chiar ceea ce ne dorim.