„Cind un sfint iese din carte sa-ti explice”!

Parintele Teofil Piriian povesteste in cartea sa „Din ospatul credintei” (Ed. Mitropolia Olteniei) despre vizita Mitropolitului Armeniei la manastirea sa. „Intre altele, ne-a spus o legenda de la el din Armenia, despre un copil care citea din scrierile Sfintului Grigorie Luminatorul (cel care a crestinat Armenia), dar nu intelegea ce citeste. Si atunci, Sfintul Grigorie Luminatorul – fiti atenti ce frumos si real – a iesit din carte si i-a explicat copilului ce trebuie el sa inteleaga. Ceea ce mi-a placut mie in mod deosebit si-mi place si-mi va placea totdeauna este gindul acesta, ca Sfintul Grigorie a iesit din carte”, spune parintele Piriian. Aceasta imagine a „sfintului care iese din carte” ne-a placut si noua la fel de mult si nu doar pentru ca-i o ima­gine simpla ori o legenda oarecare, ci pentru ca ea exprima scurt si atit de frumos o realitate a experientei umane de fiecare zi. Noi sintem – in multe privinte – precum copilul care se cazneste sa inteleaga „ce spune cartea” aflata in fata noastra! Si-i adevarat ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, raminem copii in fata Adevarului spiritual, cum putem ramine copii si-n fata unor intimplari ale vietii, pe care le interpretam dupa mintea proprie si, adesea, gresim. De aceea, fiecare dintre noi are nevoie – intr-un moment sau altul – de un sfint care sa iasa din carte, din intimplarea pe care o avem in fata, din evenimente si sa ne explice ce avem de inteles din ele. Sfintenia – asa cum stim cu totii – presupune o apropiere a omului de Dumnezeu, care creeaza in jurul sfintului o aura luminoasa, capabila sa-i daruiasca intelepciunea, frumusetea interioara, blindetea, acceptarea si iubirea. Acest cimp ramine puternic si „viu” chiar dupa disparitia fizica a sfintului. De aceea sintem atrasi sa ne rugam la moaste. De aceea exista morminte facatoare de minuni si locuri din care plecam transformati in launtrul nostru. Cu alta minte, cu alta inima, cu alta intelegere si apoi cu alta atitudine fata de viata. Noi, preocupati de treburile zilnice, raminem captivi in nivelurile de ener­gie si intelegere, ale caror li­mite nu pot fi depasite decit daca „un sfint coboara printre noi”! Daca un sfint iese din „intimplari si din evenimente” le vom intelege de la nivelul sfinteniei. Daca sfintul nu este prin preajma, insa, le vom intelege cu mintea noastra omeneasca si le vom distorsiona, dar nu pentru ca am vrea aceasta, ci pentru ca nu avem energia necesara de a gindi diferit. Fara energia sfinteniei, care aduce intelepciunea, gratia, intelegerea, iubirea si lumina asupra constientei, ne zbatem la nivelul bietei noastre ratiuni si vedem de acolo, din limi­tele ei, ceea ce „putem” vedea. Ce­rerea noastra intensa, cautarea fierbinte, dorinta puternica de a intelege, de a gasi, de a ne depasi conditia face din fiecare dintre noi un copil la care va veni – in cele din urma – un sfint. Prin „energia sfinteniei” putem vedea viata si oamenii din jurul nostru cu ochii intelepciunii. Prin aceasta energie coboara gratia divina printre oameni si-I ridica din Iadul „propriei minti”, punind lumina constientei si – uneori – a revelatiei in ea.