Imi place, bai, dar ce-mi mai place! Echipele din Europa sint gagici de treaba, rateaza galeti de ocazii, se distreaza cu noi, nu ne dau 14-0, cit am merita. Sintem haiosi, cine sufera pentru infringerile astea e m.c.t.l.! Asa ziceam in liceu, adica ma-ta curva, tac’tu… aaa, eludez „l-ul”, sa zicem ca face sex de unul singur. Respect Banatul si Ardealul, am rude acolo, insa Timisoara si Clujul s-au despartit de fotbal pe vremea mingii cu siret si a portarului cu sapca si cu tigara tinuta intre degetele neinmanusate. Asa ca nu mai scriu despre astia. Pe mine ma intereseaza Steaua si Dinamo. Steaua s-a comportat mai demn decit Dinamo la Istanbul. In toata penibilitatea ei, a egalat, a rezistat in meci, pina la un moment dat. Dinamo, in schimb, trebuie sa-i multumeasca onoratei conduceri. Acest rezultat apartine exclusiv actionarilor din „Groapa”. Care, dupa ce ca sint cum sint (daca m-as apuca sa-i caracterizez, as folosi inmiresmatele expresii ale lui Serghei Mizil), mai vor sa-l aduca si pe Andone, spre bucuria oligofrenilor din presa. N-am nimic cu Ando, chiar il pretuiesc. Dar lasati-i in pace pe Dinu si pe Ţalnar! Si ajutati-i, ca pina acum ati stiut doar sa-i folositi, au fost solutiile de deriva, prostii lui Dinamo! Cind TVR 2 difuzeaza secvente din meciuri de glorie dinamovista, intimplate in anii ’70-’80, ii vad pe Dinu si pe Ţalnar. Voi nu existati! Desi pare o maimutareala efemera, fotbalul are, totusi, o posteritate, care ii contine pe Dinu si pe Ţalnar.