Socat de faptul ca oamenii de stiinta de la CERN vor sa vada prin experimentul cu ciclotronul de ce materia are masa (despre care am scris zilele trecute) am decis sa fac o sesiune de comunicare stiintifica cu vecinii de salon. Titlul comunicarii: “De ce curge apa-n jos”. M-am gindit la asta fiindca este mai putin evident de ce curge apa-n jos decit ca obiectele sint tari. A contat si faptul ca nu avem ciclotron in spital. Dar avem un ibric. Pun in ibric 333,14 mililitri de apa. Colegii de salon imi urmaresc atenti miscarile. Ma admira. Apa incepe sa se evapore. Le explic. “Apa poate fi solida, lichida si gazoasa. Apa gazoasa genereaza energie gravitationala negativa atunci cind se evapora. Adica este ceea ce vechile civilizatii o denumeau “apa zburatoare” care formeaza norii. Acestia au o energie gravitationala neutra, adica sint imponderabili. De aici si capacitatile apei de a manipula undele gravitationale in spatiul cosmic si potentialul urias al acestei gingase materii de a propulsa gravitational obiecte prin spatiu.
Un fizician mexican spunea la un moment dat ca este cunoscut faptul ca este posibila modificarea cuantumului spatiu-timp intr-un mod care permite unei nave cosmice sa calatoreasca cu viteza mare printr-o expansiune pur locala a spatiului si a timpului in spatele navei si printr-o contractie opusa in fata ei – cu o viteza mai mare decit cea a luminii, spunea el. Numai ca el nu stia cum sa faca o asemenea nava. Nu stia pentru ca nu avea o imagine clara despre fixatia mea – universul cuantic. Pentru ca altfel i-ar fi picat fisa. “Universul e plin cu apa”, ia-s fi spus domnului fizician cu creier de gelatina pentru ca nu-l duce mintea nici pina la marginea Caii Lactee. “Apa zboara prin spatiu, boule si tu nu te-ai prins”, m-as fi infierbintat eu. Dar saracul nu stia mecanismele subtile ale odiseei apei prin cosmos. Eu stiu. Dar nu spui… Dar dau o “cheie”: Apalele…