Lumea pe care o vezi este in privirea ta

Nu intimplator am reluat ieri un citat al doctorului David Haw­kins, directorul Institutului pentru Cercetari Spirituale Avansate in SUA, care spunea – intre altele – ca haosul este o consecinta a perceptiei. Tot el afirma ca „Adevarul, ca si imaginile de pe Marte, este un fel de carte Roschach, in care oamenii isi proiecteaza iluziile si mentatiile lor fanteziste”. Ceea ce au de facut oamenii – daca intelegem ca scopul final al evolutiei este acela de a deveni constienti de Dumnezeu – nu este altceva decit a-si purifica perceptia, care vede prin doua canale distincte: prin mintea lumii (numita de catre Iisus „Regele Lumii” sau Belzebul) sau prin mintea lui Dumnezeu, numita de Iisus „Imparatia lui Dumnezeu”! Cind mintea noastra se concentreaza asupra lumii inconjuratoare, ea nu vede atit o lume reala, cit o lume care exista in mintea privitorului in acel moment. Si acum am putea spune: „Este real haosul printre politicieni. Este reala agresivitatea verbala, violenta faptelor si criza economica”! Si este asa. Ele sint reale, dar la nivelul de constiinta al privitorului sau al cimpului ener­getic care-I furnizeaza viziunea. Simbata v-am descris simbolic – prin imaginea toamnei – modul in care ne cream „Eul” sau ceea ce credem ca sintem noi insine, ima­ginind „toamna” ca pe un stimul existent „acum”, in fata caruia se trezesc aspecte adormite sau uitate, reprimate sau nerecunoscute. In fata noastra poate fi toamna, poate fi tramvaiul 3, poate fi un ciine care misca fericit din coada sau un om iubit; ceea ce vedem cind avem in fata un om, o toamna, o vara, un tramvai, un ciine sau orice altceva trezeste in minte, in traire aspecte ce ne dezvaluie automat parti din noi insine. Frumusetea sau uritenia perceptiei personale este un indiciu al „cimpului de atractie” sau al „energiei” ce ne influenteaza constiinta in acel moment. Ceea ce ne apare pe ecranul mintii si al trairii nu reprezinta ceea ce este „in exterior”, cit ceea ce putem vedea din propria noastra stare de constiinta. Cimpul despre care vorbim are diferite grade de putere si luminozitate; astfel, un cimp apropiat de mintea lumii, ne va invada mintea proprie cu ginduri care urmeaza logica lumii. Ratiunea lumii ni se va parea atunci corecta, dreapta, clara, reala. Mintea va vedea ca acela este adevarul. In acelasi timp, ceea ce gindim, simtim, emotiile pe care le traim ne apar ca fiind „EU” sau „ale mele”! Subiectul, obiectul, omul sau problema aflate in fata noastra in orice moment sint „percepute” de la nivelul cimpului de atractie sau de la nivelul de constiinta in care ne aflam. De aceea, nu des­criem ceea ce vedem ca fiind lumea exterioara, cit ne conectam prin gindurile noastre, prin alegerile de fiecare zi la un cimp de atractie, la un cimp energetic, mai apropiat de lume sau mai apropiat de Dumnezeu. Cimpul devine puterea ce ne sustine, deopotriva viziunile negative, ca si pe cele pozitive. Lumea pe care o vedem se afla in privirea noastra. Cind alegem gindurile lumii, vedem lumea. Si, cind gindim cu gindurile Adevarului (ale iubirii, ale iertarii, ale ingaduintei), il vedem pe Dumnezeu.