Indigestia verbala a politicienilor e o maladie mai grava decit gripa porcina. Aceasta boala se transmite prin televizor, asa ca domnii agitatori de tip nou ar face bine sa se echipeze corespunzator, daca tin la electorat. In aceste zile, mi-ar placea sa chibitez prin cabina de machiaj a unei televizii si sa-i ajut pe preotii, aaa, pardon, pe meicapartistii (e cam deasa bulaneala in aceste doua bresle, de-aia le confund) care le dau candidatilor pe fete cu smacarina si alte miscizuri. In primul rind, as infasura boturile politicienilor in hirtie igienica ieftina, procurata dintr-un vechi stoc ceausist, ca sa-i zgiriie. Nasurile ar urma sa fie dotate cu masti din pinza prinse de urechi — frine de muci! — dar si cu belciuge, ultima moda in cocina, ca sa se adecveze pandemiei. Sprincenele invitatilor le-as pensa cu un cleste de taiat sirma ghimpata. Pe teste, le-as indesa basti cu mot, de babe care tricoteaza. Pe Roberta Anastase ar prinde-o cel mai bine. Pacat ca nu vrea si ea (sau alta capacitate din categoria Ridzi) sa ajunga presedinte. Dar nici cu Oprescu nu mi-ar fi jena, numai ca basca lui ar trebui sa fie cit o umbrela, ca sa nu-l ploua pe autostrada suspendata. Geoana si Crin Antonescu n-ar avea nevoie sa li acopere scafirliile, fiindca au destul par. In consecinta, se pot prezenta ca de obicei, cu capetele goale. In ceea ce-l priveste pe Basescu, el s-a chinuit sa scape de suvita ca o raza gaurita de evantai, asa ca l-as sfatui sa-si etaleze cu dezinvoltura prodigioasa chelie satena. In pauzele publicitare, i-as indemna sa nu se certe, ci sa-si antreneze inteligentele practicind jocuri de Cismigiu. Daca Obama a fost stimulat cu Premiul Nobel pentru pace, si ei ar merita sa primeasca Premiul Nobel pentru table.