Un amic imi propune sa ne intilnim la Hotel Marriott – e un barulet in dreapta, il gasesc eu. Reflex de provincial: „Bine, ma, da’ platesti tu”.
O cafea mare, o apa plata, un pepsi si o apa minerala – 500.000, cu tot cu bacsis. Nu e ieftin, dar nici exagerat. Stiu cel putin doua crisme infecte la mine in cartier cu preturi comparabile – doar preturile sint comparabile, in rest diferentele sint enorme.
In parcarea din fata hotelului, un loc din doua era gol. M-am speriat de doua lucruri. Primul: de panourile cu „Parcare VIP”. La noi, la Beius, era un singur hotel, „Popular”, si n-avea parcare VIP. O data, ca la Beius nu prea sint VIP-uri, si a doua, ca nici un VIP n-ar trage la un hotel care se cheama „Popular”. Dar cel mai mult m-am speriat de masinile parcate: Mercedes, Mercedes, Audi, Aston Martin, iar Mercedes. Fiind un proletar cu masina de middle class, am iesit frumusel din parcarea VIP goala, am luat-o pe 13 Septembrie, am intors la un scuar si m-am proptit cu masina in fata unui bloc. In fata mea, un Opel; in spate, un Megane. Asa mai vii de-acasa.
Inauntru, fauna diversa: citiva italieni cu fete de papagali (probabil, unul platea nota si restul atirnau), vreo trei, patru nemtalai imbracati prost ce pozau in aristocrati, cuceritori locali cu doamne, butaforia umana obisnuita. Eu m-am bucurat mai mult pentru amic: nu s-a mai chinuit cu tehnica, au aia la Marriott tot.