Stateam eu, asa, fara nici o stare de agregare si vad coltul cutiei iesind de sub pat in care tin toate amintirile mele. Abtibilduri, scrisori, poze, insigne, ace, ata si alte obiecte mici. Recitesc scrisoarea pe care am trimis-o parintilor din prima tabara la mare.
Eram in clasa a opta si debordam de optimism. Scrisoarea incepe asa: “Dragii mei. Aici e bine si frumos. Soarele arde cu blindete, marea este calma. Dar nu a fost tot timpul atit de bine. A fost o furtuna mare acum doua zile. Un stilp de curent a cazut peste tabara si a luat foc. Noi ne-am bucurat pentru ca era cam frig si focul ne incalzea.
Doamna profesoara ne-a zis sa luam galetusele si sa le umplem cu apa de mare ca sa stingem focul. Nu am reusit. Dar au venit pompierii peste vreo doua ore si l-au stins ei. Mihaita s-a ars tare pe fata si pe miini dar doamna profesoara a zis ca doctorii o sa-i ia piele de pe popou si o sa se faca bine.
In rest nu au fost probleme. Ne-au mutat provizoriu in niste corturi din camping alaturi de turisti, oameni mari. Sa stiti ca ma distrez tare, tare. Seara
mi-au dat sa beau ceva transparent si inecacios, aproape am lesinat de rau ce-mi era, dar am inteles ca asta ma face barbat. De aceea o sa beau si in seara asta. M-am bucurat ca niste neni care erau cam ametiti m-au lasat sa ma dau pe un scuter de apa cu motor adevarat. Era mare cit o masina.
M-am cam speriat ca mergea cam repede dar nu m-am plimbat mult. Cind m-am intors nu am stiut sa pun frina si am intrat intr-o barca de pe mal. Chiar daca mi-am rupt mina, in rest ma simt bine. Dar dimineata asta a fost tare de tot. A aparut aproape de plaja de la camping un rechin.
Nea Vasile care e administratorul taberei si care ne pazeste ne-a zis sa stam linistiti. Pentru ca il stie pe rechinul Costel de multi ani, nici macar nu mai are dinti si ca putem chiar sa ne jucam cu el.
De aceea, eu plec acum sa ma joc in apa. Trebuie sa imi pun punga pe ghips. Va mai scriu”.