Am fost simbata la Constanta. Coroanele verzui ale valurilor innobilau plaja pustie. Orasul parea locuit doar de vint. Si de clopotele lui, care traduceau zvircolirea marii. Schimb abrupt registrul si va anunt ca, de asta vara, parca s-au inmultit casele de amanet. Acum scrie pe ele „Institutie nonbancara” si sint la fiecare colt. Mai bine le-ar zice „Institutii de distrugere” a constantenilor. In Dobrogea traiesc vreo 15 etnii, care nu s-au razboit niciodata. Regele Carol a facut moschee, in Piata Ovidiu, unde, in 1877, cind am scapat de turci, era oborul de vite. Constanta se numea Kustengi si avea 5.000 de locuitori. Mahomedanii si ortodocsii au fost ca fratii aici, iar azi stau sa-si rupa miinile si capatinile pentru ca fac datorii. Vor, nu vor, baietii (nu toti, desigur) ajung badigarzi la casele de amanet, iar fetele (nu toate, de asemenea) curve. Daca iei un ziar local, singurele oferte de angajare sint pentru saloanele de masaj erotic. Oriunde parchezi masina si oricit o lasi acolo, 5 minute sau doua ore, cind te intorci, gasesti sub stergator un fluturas cu nu stiu ce masaj erotic. Chiar si Portul, al doilea din Europa ca marime, doarme. Singurii care sabotau somnul Constantei erau citiva pusti, vreo 6, inghesuiti intr-un Matiz. Strigau dupa niste fete care treceau pe strada Sulmona, orasul natal al poetului exilat. „Faaa, vino sa-ti bag busteni in soba, hai sa-ti fac bancuta piese!”. Cind m-am apropiat cu masina de a lor, am constatat ca erau vopsiti pe fete. Se pregateau de Halloween, o sarbatoare profund româneasca si veche ca Ravasitul oilor si Giugiulirea birzoiului.