“România va ajunge o tara democrata abia peste 20 de ani”, spunea Silviu Brucan – Dumnezeu sa-l ierte – cindva, la inceputul anilor ’90. Toata lumea a sarit de fund in sus ca arsa contrazicindu-l si spunind ca România va ajunge o democratie mult mai repede. Au trecut 20 de ani. Si unde am ajuns? In tara de nicaieri…
*Cind fundatia e din nisip*
Toate manifestatiile anti-Iliescu si anti-socialism “cu fata umana”, de la inceputul anilor ’90, aveau un singur numitor comun: adevarul despre Revolutie. Pentru ca se credea ca, atit timp cit adevarul nu va fi spus, in România nu va fi bine. Si nu am aflat pina in ziua de azi cam care ar fi acest adevar. Ci doar parti. Este bine in România? Nu. Asadar o societate cladita pe minciuna este o iluzie, este neviabila. Ce s-a mai intimplat in ultimii 20 de ani?
*Tot fantoma comunista este la putere*
Tot in anii ’90 circula o vorba: “La vremuri noi, tot noi” – adica tot comunistii. România si-a inceput drumul spre democratie avind comunisti la cirma. Sau rude de comunisti. Oameni care, fireste, s-au lepadat de comunism devenind democrati vizionari. Sau oameni de afaceri. Si au inceput cu smenurile comuniste, singurele pe care le stiau, sa manipuleze viata politica si sa corupa ideea de business. De aceea, coruptia generalizata din ziua de azi nu este decit modelul comunist implantat cu succes. De aceea, clasa politica e asa cum e, fara pic de “constiinta” si intesata de ipocrizie – si aici spiritul comunist a biruit. De aceea majoritatea afacerilor sint compromise “moral” pentru ca au fost construite de sau prin fostii comunisti impreuna cu clasa politica.
*Iluzia puterii*
In fapt, in România nimeni nu a detinut puterea in ultimii 20 de ani. Majoritatea politicienilor nu sint decit niste marionete. Iar papusarii sint marile corporatii internationale reprezentate de guvernele diferitelor tari. Credeti ca exagerez? Ce mai are România? Nimic, a privatizat tot. De la banci la industrie, de la servicii la comert. De fapt, scopul Revolutiei din ’89 a fost atins: România si-a pierdut identitatea economica si sociala, fiind transformata intr-o uriasa piata de consum. Iar locuitorii ei au fost transformati in simple cifre din statisticile bancilor.
*Ultima intrebare*
Avem libertate? Nu, pentru ca ne-a fost furata de banci. Ma refer aici nu la banalele credite, ci la un sistem construit pe creditare de care depinde chiar si România (FMI). Avem democratie? Nu, pentru ca partidele politice sint total compromise de imaginea pe care singure si-au creat-o. Mai avem o tara? Nu, pentru ca a fost vinduta pe bucati. Ar mai fi citeva sute de mii de hectare care s-ar mai putea numi România…
