…“Doamne, fa-ma pe mine instrumentul pacii Tale,
Lasa-ma sa seman iubire… acolo unde este ura
Iertare… acolo unde este nedreptate
Credinta… acolo unde este indoiala
Speranta… acolo unde este disperare
Lumina… acolo unde este intuneric
Bucurie… acolo unde este intristare.
O, Creatorule Divin,
Ingaduie-mi sa ma straduiesc mai mult
Nu sa fiu alinat… ci sa alin,
Nu sa fiu inteles… ci sa inteleg,
Nu atit sa fiu iubit… cit sa iubesc,
Pentru ca numai daruind… primim,
Numai iertind… sintem iertati,
Numai prin moarte… renastem intru viata vesnica”…
Aceasta este „Rugaciunea Sfintului Francisc de Assisi”, scrisa la inceputul secolului XIII, o rugaciune care l-a inspirat si l-a calauzit intr-o viata dedicata binelui uman si exprimarii calitatilor divine in lume. Aceeasi rugaciune i-a fost calauza necontenita Sfintei Tereza, a carei viata este dovada vie a puterii frumusetii divine de a se manifesta prin oameni. Intregul continut al rugaciunii nu este altceva decit cererea fantastica a fiintei umane de a „fi un instrument de exprimare a Pacii lui Dumnezeu!”. Caci, daca nu lucram pentru „pacea lui Dumnezeu”, nu Dumnezeu este cel ce se exprima prin noi. Si, daca nu ducem pacea lui Dumnezeu catre „oameni”, nu lucram pentru Pace si nici pentru Dumnezeu. Exemplul personal – ne spune rugaciunea – este cheia noastra catre intelepciune si ceea ce ne transforma in fiinte capabile sa exprime prin gind, sentiment, vorba si fapte calitatile divine. Auzim adesea ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, dar mai putem noi spune astazi ca Dumnezeu exprima cruzimea, furia, rautatea si irationalitatea creatoare de rau prin oamenii care gindesc si fac rau? Daca Dumnezeu este pace si este iubire, atunci raul nu poate veni de la Dumnezeu, cit este ingaduit de El in virtutea existentei desavirsite a liberului arbitru. Aceasta este si „entitatea interioara” din noi insine care alege in fiecare clipa intre Dumnezeu si propria-i minte, intre bine si rau, intre cruzime si dragoste. Iata de ce avem nevoie sa tinem rugaciunea aceasta in noi si cu noi, pentru ca numai citind-o vom intelege „ce alegem sa facem in fiecare clipa!”. Vom sti daca gindim cu gindurile pacii ori cu cele ale distrugerii, daca iubim cu inima iubirii ori cu inima noastra omeneasca. Alegerea pe care o facem este deosebit de importanta pentru ca ea are consecinte diferite pentru noi insine si pentru lumea intreaga!