A fi integru este – poate – una dintre marile trasaturi ale personalitatii constiente, rationale si o cerinta majora pentru evolutia vietii, in sensul cel mai inalt al cuvintului. Integritatea descrie constiinta evoluata, bazata pe adevar, pe intelegere, pe cunoastere, pe motivatii pline de daruire si pe filozofia de tip „cistig-cistig”. Fara integritate, cistigam in detrimentul altora. Fara integritate, fericirea noastra se construieste pe suferinta altora. Fara integritate alegem si sustinem valori care ne predispun la inconstienta, irationalitate, ura, separare, intoleranta, judecata si vinovatie. In absenta integritatii, omul devine prada fortelor inconstiente, care-l manipuleaza din interior si-l predispun la compromisuri, la o logica subiectiva, la dorinta de razbunare, atac si ura. Integritatea submineaza placerea imediata a instictelor si ne cere sa actionam pe baza „adevarului”, nu pe baza a ceea ce credem sau presupunem a fi adevarat.
Emotionalitatea exacerbata, agresiva, judecatile de fatada si servirea intereselor meschine dispar in fata integritatii. Personalitatea integra nu mai face orice, oricum si oricind, de dragul interesului propriu ori a cistigului – fie el emotional, senzual, politic, financiar sau relational. Integritatea – ca o calitate superioara a constiintei umane, te opreste de a lua orice, de a cistiga pe seama inconstientei, a neadevarului, a superficialitatii specifice creierului irational. Un om integru promite ce poate face si spune ce nu poate. Un om integru nu mai judeca, ci incearca sa creeze atmosfera de tip cistig-cistig pentru toata lumea. Nu mai cauta vinovati si nu se mai invinovateste, cit cauta responsabili si se responsabilizeaza el insusi. Integritatea nu mai predispune la reactii agresive fata de oamenii din jur, nu se mai inflameaza atit de usor in fata fortelor irationale, bazate pe emotii si pe absenta logicii. Un nervos este, pentru omul integru, un simplu om grabit si – inca – inconstient de efectele nervozitatii sale. Integritatea te obliga la intelegerea clara a faptului ca orice comportament si alegere personala conteaza. Ca orice faci poate rani sau poate vindeca. Integritatea cauta vindecarea si binele tuturor. Ea desfiinteaza sclavagismul uman si instituie libertatea, pe care omul o poate folosi dupa propriile-i puteri. Libertatea este impovaratoare pentru constiinta lipsita de integritate, caci din lipsa de integritate se nasc violentele, dezbinarile, se dezlantuie creierul primitiv, al carui unic scop este supravietuirea proprie. Toata negativitatea incepe sa dispara in prezenta integritatii. Sau – cel putin – acea parte de negativitate care pune in pericol viata, prin dezlantuirea emotionalitatii primitive. Un integru nu mai poate fi primitiv. Daca nu este profund iubitor – caci pentru aceasta este nevoie de multe alte calitati – omul integru este educat. Nu mai arunca seminte pe strada, nu mai pune hirtiile pe unde apuca, nu mai scuipa pe trotuar si nu mai vrea fericire cu pumnii sau cu bita. Integritatea vede cistigul pentru sine, dar si pentru altii in toate situatiile. Integritatea sprijina, creeaza si este o binecuvintare pentru lume, ca si pentru cel integru.