Ieri, pe la 11 in the morning, am vrut sa ma simt din nou elev. Cind eram mic, cind erati toti mici, mergeam, mergeati in recreatie dupa pateuri, inghetata, sucuri. Debordind de copilaria aparent regasita, m-am oprit la o patiserie a lui Copos, ca sa-mi iau o merdenea. Inauntru era frumos, curat, cald. Aromea. Cautam din ochi cuptorul, ca prea mirosea ca intr-o brutarie nemteasca. Am luat merdeneaua (cam grunjoasa, George!) si am dat sa platesc. 3 lei si 20 de bani. M-am scobit prin buzunare. Aveam fix trei bucati verzulii de 1 leu si o hirtie albastra. Fise — ioc. Vinzatoarea a vazut cum m-am etalat pe tejghea si a zis — stupefiant pentru mine, tinind cont unde lucreaza! — „dati doar 3 lei. Ăia 20 de bani, miine, poimiine”. Georgeee, unde ne trezim? Angajata ti-a mincat plusvaloarea, profitul, vigilenta! Si parcimonia care te-a consacrat. Imbatrinesti, George, te-ai inmuiat, tu, autointitulatul „creator de valoare adaugata”! Iti facusesi din zgircenie brand! „Se scufunda Planeta Pamint”, ca sa te citez. Ce ironica e recesiunea! Ţi-a erodat principala calitate, chitrosenia care te-a consacrat!
P.S. Georgele, meschinule, n-o concedia pe amarita aia! Te bate Dumnezeu daca dai afara o femeie care face sau asaza in galantar sau vinde piine si cozonaci!