Prin vara, mi-am facut un cont pe site-urile GSP ca sa pot lasa un comentariu. Ceva civilizat, nimic de Gigi sau de echipa Dinamo – le-am atras doar atentia ca se poate verifica pe Google daca un text primit pe mail nu a fost publicat cumva in alta parte, cum ar fi un alt cotidian central (de doua zile aveau pe toate site-urile lor un text aparut la rubrica de fata, „primit pe mail de la un cititor al Gazetei”, „trimis de un suporter stelist”, „iata ce cred suporterii lui Dinamo” – de la site la site, functie de fantezia adminului).
Ce au inteles cei de la GSP din asta e ca m-am abonat la newsletter-ul Gazetei si ca vreau sa aflu prin e-mail cind trage Robinson Zapata un semnal de alarma sau cind „Vine Laudrup!”. Cu toata consideratia pentru marele fotbalist Robinson Zapata, nu vreau sa stiu cind vine Laudrup! As vrea doar sa-mi folosesc dupa cum cred de cuviinta propria casuta de e-mail (da, stiu ca n-am nici un drept sa pretind asta, sint putin absurd aici).
Initial, le-am trimis un mail in care le-am explicat ca ce fac ei e foarte urit (le-as fi putut spune, de asemenea, ca e si ilegal, dar n-am vrut sa par nesimtit) si i-am rugat sa ma dezaboneze (nu sint sclifosit, m-as fi dezabonat singur daca optiunea „dezabonare” ar fi fost functionala). Nu mi-a raspuns nimeni, asa ca am pus mina pe telefon si am sunat la numarul de contact din newsletter. Mi-a raspuns o doamna usor iritata, care nu intelegea de ce o suna toata lumea s-o intrebe de GSP, ca ea n-are nici o legatura. „Doamna”, imi venea sa-i spun, ca sa-i ridic moralul, „vine Laudrup!”.
Vineri, am cautat un numar de telefon pe site-ul Gazetei si am sunat acolo (de data asta am fost precaut si m-am scuzat mai intii pentru deranj, explicind ca am gasit numarul de telefon respectiv pe site-ul gsp.ro; m-au linistit cu greu, spunindu-mi ca am sunat chiar la Gazeta). Tipul de la online (de fapt, dupa cum vorbea, cred ca mi l-au dat pe portar) mi-a recomandat optiunea „dezactivare” – mi-a luat cinci minute sa-l conving ca newsletter-ul lor n-are asa ceva. „Atunci, trimiteti un mail”. „Am trimis acum doua luni si n-am primit nici un raspuns”. „Mai trimiteti o data, altceva n-am ce sa va fac”, si gata, mi-a inchis telefonul (poate se pregatea omul ca vine Laudrup).
Momentan, imi pregatesc razbunarea. Am in bloc un mos nepretuit: reclamagiu, petitionar si procesoman de prima mina, chiar saptamina trecuta a facut o sesizare la DNA impotriva presedintelui de asociatie si acum asteapta sa vina mascatii si sa-l salte pe corupt. Miine trec pe la el sa-i spun unde il poate gasi pe domnul Tolontan – e un om deosebit si un luptator anti-coruptie, sint sigur ca il poate ajuta in problema cu DNA-ul. Daca nu-l lasa secretara sa intre (e posibil, asta e cam corupta si ea), o sa-i spun unde sta, sa-l astepte seara acasa.