Adevarul ce se dezvaluie singur!

Daca lucrul pe care il faci este „adevarat” in interiorul tau, daca este sincer si clar, daca nu ai tu nicio indoiala asupra claritatii si a adevarului sau, atunci nu ai pentru ce sa te ingrijorezi. Pentru ca ceea ce este adevarat in interiorul fiintei tale – chiar si de-ar fi atacat de lumea intreaga – va aparea la suprafata cu limpezimea apei ce curge in riurile de munte. Singura conditie a revelarii adevarului este aceea ca el sa fie profund adevarat pentru tine. El sa fie intreg in fiinta ta interioara. El sa nu fie ciuntit nici macar de cea mai marunta indoiala. El sa nu tremure in tine de frica nici unui puternic al acestei lumi. Pentru ca nu exista nici o putere care sa zdruncine adevarul ce se sustine in interiorul tau prin credinta completa si desavirsita. Prin incredere deplina in ceea ce faci, in ceea ce simti si-n ceea ce nu se poate clinti in mintea si-n inima ta din locul in care singur le asezi, fara nicio teama si fara cea mai mica urma de indoiala, vei putea invinge intotdeauna obstacolele ce-ti apar in cale. Nici un obstacol nu este chiar atit de serios pe cit am invatat sa credem. Nimic nu-i atit de maret, de puternic si de fascinant precum puterea extraordinara care lumineaza adevarul. Puterea capabila sa lucreze fara miinile tale, fara ochii tai, fara prezenta ta si fara cunoasterea sau intelegerea ta mentala asaza adevarul tau launtric peste lumea intreaga daca este nevoie. Mai devreme sau mai tirziu, lumina sufletului omenesc si a mintii se autodezvaluie, pentru a demonstra ca – intr-adevar – nimic nu este ascuns. Omul isi da pe fata intreaga simtire si gindire, oricit ar incerca s-o mascheze. Fiecare se manifesta pe sine in orice imprejurare si fiecare se prezinta in fata lumii asa cum este inlauntrul sau. Firile circotase, critice, firile orgolioase si cele
invidioase, firile ascunse si cele deschise complet, firile sensibile si cele dure vor aparea in diferite situatii de viata asa cum sint ele inlauntrul lor. Toate emotiile si sentimentele, gindurile noastre, iertarea sau lipsa de iertare, pretentiile, adevarul sau minciuna se asaza clar, la
lumina zilei, prin tot ce ni se intimpla. Prin tot ce facem. Prin tot ce vorbim. Prin reactii. Prin lipsa reactiilor. Prin ascunderea lor. Prin frica de ele. Cind omul deschide gura, deschide gura adevarului. Si cind isi tine gura inchisa, el deschide tot gura adevarului. Caci „legea” divina face ca adevarul singur sa iasa la lumina zilei, fie ca pare spus sau nu. Fie ca pare ascuns ori aratat. Si, pentru ca adevarul are obiceiul de a se autodezvalui, noi ar trebui sa avem incredere deplina in el. Si, ori de cite ori ni se pare ca sintem mintiti, de cite ori ni se pare ca sintem neindreptatiti, sa ne obisnuim a crede in ceea ce este adevarat pentru noi suta la suta. Caci credinta va inlatura fiecare urma de minciuna si – in final – minciuna se va da pe fata singura. Pentru aceasta ar trebui sa ne ingrijim de cinstea proprie. Daca ea este autentica, va veni si ziua in care ea se va lumina precum cerul unei zile insorite. Si adevarul – oricum ar fi el – se va arata, se va face cunoscut si se va manifesta asa cum l-am gindit, l-am simtit si l-am trait in sinea noastra.