Intre Europa si Asia, pe Bosfor, Galatasaray are o insula-restaurant. De pe terasa localului te uiti la podul care leaga cele doua continente si iti amintesti ca aceleasi imagini le-ai vazut in filme. Dinamo 2009 nu are decit impresii. Diferenta turci-Dinamo e aceea dintre traficul din Istanbul si blocajele din Bucuresti. Aici sint mai multe masini, dar exista si autostrazi. Suspendate, largi, cu minimum trei benzi pe sens. Intre Bosfor si Marea Marmara, acest oras tresalta si se redescopera in fiecare zi. La fel si Dinamo, dar pe alt palier. E o echipa care afla meci de meci ca este epava corabiei de corsari numiti Dumitrache, Dinu, Lucescu, Orac. Vazind cum misca Dinamo de azi, ma mir si o felicit ca a ajuns pina aici. Habar n-am ce s-a vazut la televizor, dar de la 3 metri de gazon, va garantez ca formula actuala a Galatei nu-i deloc impresionanta. Daca am fi avut niste fotbalisti tehnici si abili, am fi invins. Cu un Danciulescu, cu un Catalin Munteanu, jucatori inteligenti, capabili mereu de surprize, Dinamo ar fi luat spuma marii Marmara. Am plecat mihnit de pe stadion. Si jenat, fiindca am ragusit pentru o echipa desconsiderata. Pecetea si mireasma gloriei sint taine pentru Dinamo de azi. Dragi copilasi, fotbalul va e strain, sinteti cuierele unor tricouri blazonate, sinteti marunti, sinteti eunuci ai careului de 16 m, sinteti iviti de prisos!