L-am vazut pe Marcel Iures eclipsind megastaruri ca George Clooney, Nicole Kidman sau Bruce Willis. Prin urmare, nu e nimic iesit din comun in faptul ca, interpretind rolul tatalui din piesa lui Mimi Branescu, executa o noua lovitura de maestru. La rindul sau, actrita Gabriela Popescu ne-a convins, in toate registrele posibile, ca e o mare actrita. De aceea, partea cea mai surprinzatoare a spectacolului orchestrat de Alexandru Dabija, pe o partitura rupta din realitate de Mimi Branescu, este modul stralucit in care tinerii actori din distributie tin pasul cu maestrii. Gavril Patru (pe care
l-am vazut pina acum, mai ales in roluri de epoca, nu tocmai concludente) ofera publicului o placuta revelatie, intruchipindu-l pe Robert, fiul risipitor care se intoarce acasa pentru a-si obloji sentimentul crunt al ratarii. Se simte din prima clipa ca, intre tata si fiu, relatiile sint destul de incordate. Robert nu-l poate ierta pe tatal sau pentru ca, la citiva ani de la moartea mamei, a adus in casa o dama fisneata, pasionata de cosmeticale. Gabriela Popescu impleteste perfect aparenta de seriozitate, intelegere si caldura, cu fondul frivol si desucheat al personajului. Multumit cu noua sa partenera de viata (si cu bautura), batrinul tata are, in schimb, resentimente fata de cariera scriitoriceasca a fiului sau. Asta, chiar daca recunoaste ca fiul sau are dreptate, atunci cind scrie ca “viata e un rahat/noi sintem un rahat/totul e un rahat”. In realitate, Robert e un ratat (rima pentru rahat) din marea simfonie a ratarii compusa de Mimi Branescu. Tinarul isi revede colegii de scoala, naclaiti in aceeasi tragicomedie a disperarii. Cel mai bun prieten al lui, Petrica (Serban Pavlu) e un biet faiantar, insurat cu o femeie tifnoasa, Miuta (Mihaela Sirbu), care i-a facut doi copii si l-a primit in casa lui tata-socru. Paula (Ada Simionica), fata cu care ar fi vrut sa incropeasca o idila, cindva, e vinzatoare la chioscul cu bauturi si disponibila pentru o noua tentativa romantica. Mai apare in peisaj fostul lor profesor, Plesnea (Constantin Draganescu), un amarit care isi ineaca in alcool frustrarea cauzata de numirea nevestei sale pe postul de directoare a scolii din localitate. Toti acestia sint fascinati de faptul ca Robert a ajuns poet, in Bucuresti si, in aceasta calitate, calatoreste in lumea intreaga. Numai ca Robert e foarte departe de a fi un mare scriitor, iar la Bucuresti traieste in casa unei iubite, Roxana, pe care tocmai a lasat-o gravida. Si, cum nu e dispus sa-si asume paternitatea, s-a refugiat acasa, la tata. Desi situatia nu e tocmai vesela, spectacolul are foarte mult umor datorita dialogului scaparator si expresivitatii actorilor. Totul este atit de adevarat, incit, atunci cind pe scena se maninca asa-zisul pui cu usturoi, chiar ai senzatia ca simti miros de usturoi. Si, pentru ca tacimul sa fie complet, ne mai cinta si Gianni Morandi, nemuritorul “In ginocchio da te”! Cine si unde se intoarce in genunchi, ramine de vazut.