Politicienii sint cocosati de grija tarii doar atunci cind intra in raza de actiune a camerelor TV. In rest, responsabilitatea lor nu se ridica mai sus de genunchiul broastei, dovada subiectele derizorii abordate in ditamai organismele sus-puse, cum ar fi conducerea Parlamentului, de exemplu. Patrunsi de criza politico-administrativa pina-n maduva partidelor, deputatii si senatorii din conducerea celor doua Camere parlamentare si-au irosit timpul marti, discutind ore-ntregi aiurea daca Executivul Boc este… viu sau mort. Fara un diagnostic exact, alesii nu stiau cum sa procedeze cu scrisoarea referitoare la asumarea raspunderii ministeriale pe legea pensiilor – misiva trimisa Parlamentului cu putin inaintea adoptarii motiunii de cenzura. Daca tot nu poate sa-si puna premierul, majoritatea parlamentara de avarie s-a manifestat la respectiva sedinta a Birourilor permanente reunite. Cum? Nefiind de acord cu returnarea documentului catre guvernul devenit intre timp interimar. De aici, parlamentarii s-au lansat intr-o adevarata disputa referitoare la starea clinico-politica a Cabinetului Boc. In functie de partide si interese, diagnosticurile au fost diferite: Marton Arpad, UDMR – “guvern mort”, Roberta Anastase, PDL – “demis, dar viu si conduce România”, Puiu Hasotti, PNL – “Eu cred ca mai degraba este un mort viu, sau un viu mort”. Descriere care se potriveste si Parlamentului, tinind cont de postura de papagal in care a fost pus legislativul de toate guvernele post 2000.
Ce-i drept, la cit de absurd de stufoasa (ba chiar de-a dreptul proasta) este legislatia mioritica, poate nu este rau ca alesii sint preocupati mai nou de metafizica politica.l