Lumea oglindeste ce nu vedem in noi

Starea de fericire interioara are drept consecinta automata impulsul, tendinta si dorinta imediata de a construi. A face bine. A exprima starea interioara prin atitudini, comportamente si fapte. A atinge bucuria interioara inseamna, de fapt, a fi conectati cu lumina, cu puterea unui cimp energetic subtil, pe care nu-l putem pipai si nu-i putem vedea dintr-o stare de constiinta obisnuita. Bucuria interioara, indiferent ce stimul, ce fiinta, ce situatie de viata, ce avantaj sau cistig ne-o stimuleaza, nu este altceva decit semnul Prezentei luminii in noi si semnul conectarii personale cu lumina. Asa cum iritarea, ura sau starile nefericite ale fiintei ne sesizeaza instantaneu, doar pentru ca le simtim, conectarea imediata cu un cimp energetic al carui continut ne dezechilibreaza. Orice am simti, insa, pentru noi apare ca real. Orice am gindi si am vedea in interior, chiar daca ceva din afara noastra pare a fi cauza acestor simtaminte, ne indica automat „unde anume ne aflam din punct de vedere al energiei
personale”! De aceea se spune ca tot ce ne apare in cale este – de fapt – o reflectie exacta a ceea ce este, deja, in interiorul nostru. Ceea ce apare pe strada, in trafic, la cumparaturi, ceea ce apare nou ori persista de multi ani in preajma noastra, fie o relatie, fie un om, fie o situatie de viata nu apare din intimplare. Oamenii din jur ne oglindesc. Oamenii pe care-i intilnim aduc, uneori, spre noi imagini dureroase ale propriei fiinte, asa cum pot aduce imagini de-o frumusete si de-o blindete incredibila. Noi nu avem nevoie sa fim atenti la fiecare masina din trafic ori la fiecare chip ce ne apare in cale doar pentru ca ne dorim sa ne vedem in lumea exterioara ca in oglinda din dormitor! Ceea ce ne reflecta in mod profund, ceea ce ne arata fidel si fara partinire imagini ale constiintei noastre ne atrage puternic pozitiv sau puternic negativ. Un alt om ne arata pe noi insine atunci cind ceea ce este, face, gindeste sau simte trezeste in noi trairi puternic pozitive; bucurie intensa ori iubire intensa, blindete intensa ori incintare fantastica. Un om ne oglindeste – in acelasi timp – prin respingerea categorica pe care o simtim fata de el. Ceea ce ne displace mai mult, mai consistent si mai durabil la cineva arata ca ne aflam in fata „unei oglinzi”! Problema nu este omul din fata noastra, cit perceptiile ascunse in inconstient, reprimate, care ne tin legati de cimpurile energetice joase. Oricine isi schimba perceptiile constata cu stupoare si bucurie, in cele din urma, ca oglinda ii
intoarce o alta imagine. Fie omul ce ne trezeste respingerea dispare pur si simplu din cimpul nostru, fie se schimba profund ca o consecinta a propriei schimbari de perceptie. Iata de ce responsabilitatea fiecaruia dintre noi tine de atentia continua si serioasa asupra propriilor perceptii. Lumea se schimba pe masura ce noi insine o vedem altfel. Si, in vreme ce reusim sa vedem lumea cu ochelarii unei constiinte ingaduitoare,
iubitoare si blinde, se apropie de noi lumina divina, a carei prezenta se dezvaluie prin tot ce poate simti mai frumos si mai bun o fiinta!