Fenomenul de inghetare globala la bloc

In momentul in care scriu aceste rinduri, portul meu popular, de cetatean pe incalzire centrala cu caloriferele reci, e compus din: tricou de corp – bluza cu mineca lunga – hanorac, pantaloni de trening, ciorapi si papuci de casa tip ursulet de plus, care trebuie ca-mi vin foarte sic. Pe cap port gluga, iar pe spate o patura aspra, care ma inteapa la git, dar foarte calduroasa. De asemenea, mai am o patura in care mi-am virit picioarele.
Din cauza tastaturii destul de mici, nu pot sa scriu cu manusi. Din acest motiv, pare ca am miini cu degete retractabile: in momentul in care ma opresc din scris, degetelele dispar imediat indaratul minecilor.
In fata, pe birou, am o cana de cafea calda. Din cauza temperaturii scazute din camera, cafeaua din cana se raceste in aproximativ doua minute – ca sa o mentin mereu calda, sint nevoit sa intrerup destul de des scrisul si sa alerg la bucatarie s-o incalzesc din nou. Drumurile la bucatarie ajuta circulatia periferica si previn aparitia degeraturilor la degete.
Fiind foarte frig, tin toate geamurile inchise. Prin urmare, fumul de tigara formeaza o picla deasa si, probabil, urit mirositoare – din fericire, imi curge nasul in nestire si n-am miros de doua zile.
Peste 5.000 de ani, cind extraterestrii vor ajunge pe Pamint si ma vor gasi perfect conservat intr-un cub de gheata, vor trage probabil urmatoarele concluzii: „Planeta a fost populata cindva de fiinte inteligente, care cunosteau scrisul si chiar aveau un fel de masinarii la care scriau. Din alte puncte de vedere, insa, erau destul de penibile: exemplarul gasit avea o inaltime de 1,87 m si totusi purta papuci de casa tip ursulet de plus. Se pare ca specia lui a disparut pentru ca nu avea capacitatea de a prevedea lucruri; de pilda, in fiecare an era luata pe nepregatite de sezonul rece”.