Hotul din mintea ta, iubitul din inima ta!

Un om a avut o pana de cauciuc intr-o zona izolata. In departare se vedea o ferma. Omul nu avea alta posibilitate decit sa mearga spre ferma, cu speranta ca va gasi ceva unelte sa-si repare masina. A pornit la drum si-n vremea aceasta mintea-i sporovaia continuu. „Bine ca-i ferma asta pe aici. Uneltele imi vor fi de folos, nu gluma”… Si tot mergind, mintea iarasi i-a spus: „Da, e groaznic pe aici. Ar fi un gest nobil sa-i dau fermierului 10 dolari daca-mi imprumuta uneletele lui!”. Mergind mai departe, omul gindeste iarasi: „Nu-i nici picior de civilizatie pe aici! Daca fermierul imi cere 25 de dolari pe unelte, n-am incotro, trebuie sa-i dau”. Si tot asa, omul construia scenarii peste scenarii, pina ce – aproape de cabana fermierului era de-a dreptul plin de naduf: „Chiar ca sint izolat aici; daca fermierul o sa vrea 50 de dolari, n-am alta alternativa, trebuie sa-i dau banii”. Si asa, odata ajuns la ferma, omul a batut la usa furios, iar atunci cind fermierul i-a deschis usa el a inceput sa zbiere: „Cu cit ai de gind sa ma taxezi pentru a folosi uneltele tale, hotule?”. Povestea apare intr-o minunata carte „Orice poate fi vindecat” a lui Martin Brofman (Ed. Cartea Daath). Ea ilustreaza perfect ceea ce spuneam ieri si anume faptul ca noi reactionam la ceea ce gindim ca este realitatea, nu la ceea ce este ea. Mintea construieste un scenariu catastrofist, iar creierul preia vibratiile mintii si le transforma in substante benefice sau distructive pentru corp. Povestea „omului cu uneltele” ilustreaza perfect felul in care singuri ne cream un scenariu mental, reactionam la el si apoi il transformam – prin propriul comportament – intr-o consistenta si uluitoare stare de fapt. Omul actioneaza „din perspectiva scenariului aparent pe care il percepe”, dar actionind astfel, il si creeaza. Ceea ce vezi ca realitate in minte sfirseste prin a deveni real, nu neparat in forma vizualizata. Universul spiritual, interior nu raspunde la forme, ci la vibratii! Dragostea noastra puternica, frumoasa, minunata pentru o fiinta poate sa nu aiba nici un marunt ecou in mintea si-n inima acelei fiinte, dar frumusetea pe care o purtam in launtrul inimii noastre atrage – in cele din urma – pe cel/cea care vibreaza pe lungimea de unda a sufletului nostru. Scenariile se autoimplinesc intotdeauna, dar nu neaparat in formele asteptate de noi. Oamenii pe care-i iubim sau ii urim in launtrul nostru nu au un corespondent in realitatea imediata (ei sint frumosi sau groaznici in mintea proprie, retineti aceasta!). Fie ii marim, fie ii micsoram, fie le atribuim calitati sau defecte nenumarate, dar toate acestea devin – de fapt – expresii ale perceptiei proprii. Un fermier linistit se transforma intr-un hot in mintea celui furios. Si, daca fermierul se dovedeste a fi un om bun, mintea omului a creat, deja, scenariul pentru o intilnire nefericita. Universul „atrage” si din margini indepartate ale lumii acele fiinte si lucruri pe care le imaginam si le visam in dezastru, ca si in frumusete, dar dezastrul si frumusetea – oricine le-ar stimula – sint in noi insine. Si hotul e-n minte, si cel iubit e-n inima. Dar fiecare… este hot sau iubit prin puterea launtrica a celui ce-I vede!