Cinci minute de furie sau de fericire

Daca nu-ti place ceea ce ai, ceea ce este, ceea ce vezi acum si nu poti momentan sa te muti intr-un loc din care sa ai, sa fie si sa vezi ceva mai bun, or mai placut, imagineaza-ti ceea ce ai vrea sa fie. Ce ai vrea sa vezi. Ce ai vrea sa ai. Intra profund in viziunea ta, permite-le imaginilor sa se desfasoare si ai grija ca tot ce-ti aduci in imaginatie sa fie bun. Sa-ti placa. Sa te incinte. Sa te bucure. In numai citeva minute vei intelege ca viziunea ta interioara se prezinta sub forma unei realitati interioare, capabila sa-ti modifice starea de spirit. Se intimpla asa pentru ca creierul nu distinge intre ceea ce este real si ceea ce ne imaginam ca este real. Obiectele exterioare sint pentru creier la fel de reale ca si cele imaginare. Asa cum visul ni se prezinta ca o realitate in timp ce ne aflam in el, si imaginile launtrice ni se prezinta ca reale. Pentru spiritul nostru nu este necesar sa fie in preajma obiecte solide, a caror prezenta sa-i induca fericirea, suferinta, frumusetea, or absenta ei. Fiinta noastra poate vedea cu ochii mintii si-si poate deschide inima pentru a iubi o floare pe care doar si-o imagineaza. Fiinta noastra este inzestrata cu fascinanta putere de a mirosi parfumul doar gindindu-se la el. In imaginatie ne putem reprezenta lumea, dar nu asa cum este cind ne invadeaza cu imaginile ei sumbre, pline de suferinta, de nedreptate, de respingere, de ura, or de incapacitatile sale! Avem libertatea divina si darul primit prin nastere de a visa si a vedea in interior lumea asa cum ne place. Asa cum am fi fericiti sa fie. Si, cu siguranta, arta viziunii interioare, or a puterii de a ne imagina ce vrem si ce ne face fericiti nu este doar un exercitiu de visare cu ochii deschisi. El are consecinte profunde, puternice si minunate asupra creierului, a corpului si – in cele din urma – asupra realitatii „solide” sau a lumii evenimentelor. Numai citeva minute de reverie interioara are ca impact imediat eliberarea de endorfine, substante secretate de creier, cu rol benefic asupra imunitatii si asupra tuturor functiilor corpului fizic. Este valabil, insa, si aceasta prea mult pentru noi, efectul invers al imaginatiei, adica efectul imaginatiei negative. Daca ne concentram atentia asupra unui conflict si devenim tot mai furiosi, mai suparati si mai nefericiti, creierul elibereaza catecolamine, substante responsabile de producerea stresului in corp. Anumite cercetari au demosntrat ca organismul are nevoie de sase ore pentru a recupera daunele pe care ni le facem singuri, in doar cinci minute in care ne ingaduim sa fim furiosi. Asadar, a ne imagina ce-i placut, ce am vrea sa fie si ce ne-ar mai face mai fericiti chiar in clipele cele mai aprige, cind totul poate parea fara speranta, devine un act de „prim ajutor” pentrru noi insine. Imaginile placute sint, insa, la fel de puternice pentru creier precum sint obiectele solide. In cele din urma, ele apar chiar si in relatia cu obiectele solide, iar fara ele, fara aceste imagini interioare, noi n-am avea nici o traire in relatia cu lumea si, poate, nici n-am sti despre existenta ei. Iata de ce este important sa ne cream deliberat o lume frumoasa in propria imaginatie, or macar una suportabila. Corpul reactioneaza la lumea noastra launtrica si – daca acesta-i este destinul – el se poate vindeca!