Daca Regele stie sa serveasca!

Se spune ca „puterea Regelui creste atunci cind el stie sa serveasca”. Si orice om puternic cu adevarat „serveste”, asa cum a facut si Isus cind le-a spalat picioarele apostolilor. Ritualul „spalarii picioarelor” a devenit o pilda vie a ceea ce inseamna seva si esenta de aur a puterii. Nici un conducator, nici un rege nu s-au impus mai destoinic decit aceia ce au inteles ca „a fi puternic inseamna a fi in serviciul celorlalti”. Marii initiati, marii iluminati, marii sfinti ai lumii au transformat mediul lor in oaze de omenie si lumina, prin extraordinarul lor devotament fata de cei mai mici. Si aceasta pentru ca „a servi” cu adevarat nu inseamna a-i intoarce serviciul unuia la fel de puternic ca si tine. A „servi” nu presupune un schimb. A servi nu inseamna a astepta un serviciu de la acela pe care-l ajuti, cit a-i face un serviciu celui ce nu poate singur sa si-i faca. Sa-l hranesti pe acela satul nu-i un serviciu. Sa fii prietenos pentru ca altul este prietenos cu tine nu-i un serviciu, dar a fi prietenos pur si simplu, a raspunde oricui (fie prietenos sau nu) cu inima deschisa poate fi un serviciu adevarat. Si de aici, de la cele mai marunte atitudini si comportamente umane, puterea creste, or se micsoreaza. Frumusetea umana se deschide precum floarea de lotus chiar si-n cea mai grozava mlastina in fata aceluia ce stie „sa serveasca”. Si, poate ca-n aceste vremuri in care lipsurile ne pot imbia sa uitam ce inseamna „a servi”, or sa ne abandonam sentimentului ca scopul scuza mijloacele este necesar sa raminem in postura Regelui in fiecare clipa. Si nu doar pentru ca cei mici nu pot creste fara de cei mari, nu pentru ca cei slabi nu se pot ridica fara cei puternici, cit pentru ca aceasta este o atitudine „divina”. O atitudine prin care traim in adevar, sprijinim Viata si – prin aceasta – Viata ne sprijina. A fi in serviciul celorlalti nu este doar un concept romantic. A fi in serviciul celorlalti este o stare de spirit si o stare de fapt pe care o regasim la toate nivelurile de existenta. Fiecare celula lucreaza in proportie de 80 la suta pentru intreg si numai in proportie de 20 la suta pentru ea insasi. Fara celelalte celule, fara organe, fara trup, celula nu are sens, iar existenta sa este imposibila. Iata de ce „a servi” inseamna a servi Viata. Caci nici unul dintre noi nu sintem o insula pustie. Cum spuneam si ieri, sintem caramizi intr-o cladire mai mare, or sintem celule intr-un corp. Viata noastra este proiectata de Dumnezeu sa aiba sens, sa aiba un sens maret si anume acela de a sprijini, de a servi, de a hrani intregul. Cei din jur ne intregesc si noi ii putem intregi pe ei. Si, atunci cind nu sintem in serviciul altora, sabotam intregul, il afectam, iI cream – poate – un fel de celule canceroase, pe care le putem recunoaste in saracie, in suferinta, in durere, in ura, or in nefericirea lor. Sa fim clipa de clipa in lumina inseamna sa fim clipa de clipa constienti de puterea de viata pe care i-o putem darui altui om, fie si zimbindu-i. Fie si ingaduindu-i asa cum este el. Iar de-l vedem flamind sau dezbracat si-i vom putea da piine si haina, sintem in armonie cu natura noastra autentica si cu Viata insasi. Caci in Viata altuia este si Viata noastra!