Luati ca pe o birfa ce-o sa va povestesc. N-am confirmari, dovezi, trei surse, asa cum rigiie deontologii. Herta Müller e foarte suparata pe români, desi n-avem nicio vina ca tatal ei ar fi fost ofiter Waffen SS (repet, nu validez informatia) si l-au condamnat rusii. Asta ni s-a intimplat tuturor, am patimit cu totii din cauza rusilor, mai mult sau mai putin. Iliescu, deloc. In orice caz, ma bucur pentru Herta Müller. Nu fiindca a luat Nobelul, ea nu merita nici mentiune la Arici Pogonici, ci pentru ca a scapat de rapanoasa lume culturala din România. Vine, frige, urla o mostra de jeg, domnilor! Schita „Lantul slabiciunilor”, a lui Caragiale, e jucarie in comparatie cu grozavia prezentata mai jos. In ultimul numar din „România Literara”, Alex Stefanescu il marteleaza pe Pusi Dinulescu, deoarece acesta a publicat o carte in care il dezbraca pe Nicolae Manolescu la poponeata tavalita prin toate baltoacele interesului. In aceeasi revista, dar pe prima pagina, Manolescu il slaveste pe Stefanescu, dar nu fiindca ar avea vreun merit. Vrea sa-l anihileze, spera ca subalternul lui sa nu candideze la presedintia Uniunii Scriitorilor, functie pe care o detine autorul Istoriei de gasca a Literaturii Române. Ăsta e motivul pentru care acesti (ma sfiesc sa-i numesc ticalosi, deoarece ii respect) domni se cobzaresc intre ei. Cind am citit „România Literara” si am vazut magaria, am ramas mut. Dar nu cunosteam dedesubturile. Le-am aflat din „Academia Catavencu”, fiind dezvaluite de Stefan Agopian. Si aici intru eu in mocirla. Pusi Dinulescu e prieten bun cu Dan Dumitrescu, Dan cu mine, iar eu am fost coleg de clasa, la Sfintul Sava, cu Ioana Fruntelata. Pe vremea lui Ceausescu, Stefanescu a lucrat sub conducerea lui Nicolae Dan Fruntelata, la „Scinteia Tineretului”. Cind domnului Fruntelata i-a aparut un volum de poezii, Stefanescu l-a glorificat ca pe Baudelaire. Dupa ce s-a transferat la „Flacara”, obiectivul Stefanescu a facut muci urmatorea carte de versuri a lui Fruntelata. Sper ca va dati seama ca-mi iesea demonstratia si fara sa ma bag pe mine in culisele viciate pe unde bintuie Stefanescu. Dar am preferat sa fiu sincer. Si sa va avertizez ca acest mare intelectual ceausist, care a zis, in 1996, ca si-ar dori sa fie portar la Cotroceni, pentru ca devenise presedinte Emil Constantinescu, este salteaua pe care s-au odihnit toti sefii lui.