O intilnire cu Horatiu Malaele iti poate lumina o seara incruntata, de toamna. Un personaj ca Tartuffe il poate determina pe Malaele sa scoata la iveala tot scapariciul geniului sau actoricesc. Pentru ca Moliere n-a vrut sa ni-l arate pe fariseu, inca de la inceputul piesei, eu, spectatorul, am senzatia ca lucrurile treneaza pe scena, in asteptarea exploziei. Dar nu pot sa nu observ ingeniozitatea cu care au fost create costumele, intr-o reusita actiune de persiflare a kitsch-ului. Silviu Biris rosteste prologul invesmintat in straie de epoca, dar incaltat cu tenisi turcoaz. Mai tirziu, sfioasa Mariana (Simona Popescu) apare intr-o rochie alba, care seamana izbitor cu o camasa de forta, sugerind subtil nebunia colegei Ofelia, dintr-o alta piesa celebra. Subreta Dorina (Magda Catone) este echipata reglementar, dar etaleaza un decolteu de-a dreptul emotionant. Dupa ce am fost introdusi in tema, apare, in sfirsit, si smeritul Tartuffe, cel caruia burghezul Orgon vrea sa-i ofere in dar mina fiicei sale, Mariana, si toata averea agonisita, ca semn al increderii sale netarmurite. Orgon (Alexandru Georgescu) este imbracat in frac, numai ca tinuta sa aminteste de costumatia ridicola a unui mascarici. Prostit de “sfintenia” lui Tartuffe, va constata curind ca nu tot ce zboara se maninca. Sub rasa de calugar, Tartuffe ascunde porniri grobiene si o neostoita sete de aventuri erotice. Fapt care il determina sa faca avansuri fara perdea sotiei lui Orgon, Elmira (Ana Ciontea). Contextul este foarte bine gindit regizoral. Este adevarat ca Elmira vrea sa-l impiedice pe sotul sau s-o marite pe inocenta Mariana cu Tartuffe dar, in incercarea de a-i dovedi lui Orgon ca prietenul lui este un erotoman care atenteaza la “puritatea” ei, cauta, si ea, unele placeri senzuale. Interpretarea lui Horatiu Malaele se inscrie intr-un crescendo bine articulat. “Generosul”, “modestul” si “ascetul” Tartuffe se transforma clipa de clipa, dezvaluind pina la urma, adevarata sa identitate: un terchea-berchea fara capatii, un maidanez care musca mina celui care i-a intins un os de ros. Dupa 31 de ani in care a profesat in America, regizorul Andrei Belgrader revine acasa sub cele mai bune auspicii. O dovedesc aplauzele interminabile de la sfirsitul spectacolului.
*“Tartuffe”* de Moliere
Teatrul National, Sala Amfiteatru, 2009
Versiune româneasca: Romulus Vulpescu
Regia: Andrei Belgrader
Scenografia: Irina Solomon
Muzica: Nicu Alifantis
Coregrafia: Pastorel Ionescu
Distributia: Horatiu Malaele, Magda Catone, Simona Bondoc, Alexandru Georgescu, Ana Ciontea, Simona Popescu, Daniel Badale, Silviu Biris