Mie imi place de Herta Müller in masura care ii detest pe proaspetii ei lingai stipendiati doar de prostie. Ma prefac ca o agreez pentru ca nu revendica origini dacice, n-a intrat in jocul „românca noastra a cistigat Premiul Nobel”. Ma numar printre ziaristii (doi, trei, patru) care n-au auzit pentru prima data de ea saptamina trecuta. Am citit fragmente din scrierile dinsei in revistele literare si pot sa va spun ca fetita e slabuta si tezista. Premiul Nobel, insa, nu certifica valoarea. Inseamna recompensa si orientare politica. Dar ma bucur ca l-a luat Herta Müller pe cit ma intristez ca l-au pierdut Rebreanu, Blaga si Nichita Stanescu. „Cum adica te bucuri, de ce te bucuri?”. Va povestesc imediat. Imaginati-va ce s-ar fi intimplat in tara asta de limbisti daca laureat ar fi fost – da, da, da, ati ghicit! – Cartarescu. Supralicitind optzecismul, Nicolae Manolescu si Crohmalniceanu au prejudiciat cultura româna. Pericolul ce ne asteapta e incomensurabil. Congenerii lui Cartarescu s-au facut (unii pe altii) profesori universitari, se predau (tot unii pe altii) in facultati, iar peste 25 de ani, studentii vor afla ca au existat un ageamiu desuet Eminescu, un mos artagos si versatil pe nume Arghezi si uriasul Cartarescu. Insotit in posteritate de sleahta care il tamiiaza azi. Cind aud de cadre universitare precum Musina si Lefter (de minte), ma stric de ris. Baietasii se remarca prin sterilitate, dar cite fite au! Ceea ce ma incinta e ca pe astia, cind ies pe strada sau la circiuma, nu ii cunoaste nimeni. Sint cei mai mari scriitori de la masa lor. O sa-mi spuneti ca notorietatea e o rusine in tara in care Sexy Braileanca e celebra. Sexy Braileanca mi se pare o persoana onesta in comparatie cu ei.