Virfurile Partidului Democrat din SUA nu-si ascund satisfactia: in opinia lor, Premiul Nobel pentru Pace, primit de presedintele Obama, nu poate fi nimic altceva decit o „palma morala” data de Institutul Nobel din Oslo „presedintelui cowboy” George W. Bush. Numai ca, oricit l-ar detesta democratii pe „Bush nr. 43”, tinta loviturii – pentru ca este mai mult decit o palma – pare a fi mai degraba fostul presedinte democrat William Jefferson Clinton, care a intrat in istorie pentru „distractiile sale” din Biroul Oval (in compania Monicai Lewinsky) si pentru eforturile facute in directia obtinerii Premiului Nobel pentru Pace. Pentru ca nu Bush Junior, ci Clinton este cel obsedat de acest premiu… El este cel care a creat Initiativa Globala Clinton, o fundatie care se ocupa de absolut orice, incepind cu SIDA si terminind cu incalzirea globala. Tot el s-a dus la Phenian, pentru a le elibera pe jurnalistele americane Laura Ling si Euna Lee din captivitatea nord-coreeana. Si tot Bill Clinton s-a deplasat in Haiti, in calitate de trimis special al ONU… Ba chiar si razboiul din fosta Iugoslavie a fost declansat de Clinton in numele eliberarii albanezilor kosovari de sub „opresiunea sirbeasca”… Dar cea mai buna dovada ca lovitura si-a atins tinta este tacerea. In timp ce sotia sa, actuala doamna Secretar de Stat Hillary Clinton, l-a felicitat imediat pe Obama, Bill Clinton a tacut chitic.
Nu au tacut insa disidentii chinezi, care sustin ca Obama nu merita acest premiu, intrucit nu a facut nimic pentru respectarea drepturilor omului – mai ales in China, unde regimul comunist de la Beijing ignora „cu gratie” acest concept. Si alaturi de disidentii chinezi, o multime de internauti, care au ajuns si ei la concluzia ca „Premiul Nobel pentru Pace a devenit o mascarada”. Ca dovada, nemultumitii dau doua nume: Adolf Hitler, nominalizat in1939, si Mahatma Gandhi. Caruia premiul i s-ar fi cuvenit din plin, dar nu l-a primit.