*13 septembrie-13 octombrie 2009 – Partea a III-a*
Prin luminile artei sale, HORIA DAMIAN s-a impus inca de la bun inceput drept un original si autentic creator, cu o opera solida, avind un profund continut ideatic. Aceasta opera va insemna o revelatie pentru lumea artistica bucuresteana de la sfirsitul anilor ’30.
Sentimentul grav si maret al naturii, al universului cotidian ce coexista alaturi de noi, palpitarile sufletului descoperite in chipul lumii din jurul nostru, in surisul, tacerea sau melancolia unei fiinte, nobletea si vibratia adinca a naturii, viata ascunsa a luminii care marcheaza pasii vremelnici sub soare, dind forta si contur trairii, gindului, respiratiei launtrice a firii, au aparut deodata prin penelul maiastru al unui tinar care avea sa aduca un nou suflu cu aer de primavara unei expresii artistice deja configurata in estetica timpului sau. Acest caracter novator, perfect individualizat al creatiei sale, a fost imediat remarcat de catre majoritatea criticilor de arta, precum si de catre marcanti colectionari, dintre care ii voi aminti aici pe KRIKOR H. ZAMBACCIAN si pe GEORGE OPRESCU.
Impresionat de atributele artistice evidente, KRIKOR ZAMBACCIAN ii va achizitiona citeva lucrari, si anume doua superbe „NATURI STATICE” (realizate in 1941) si nu mai putin remarcabila „VESTĂ ROSIE” (datind din 1943), care vor figura la loc de cinste in cadrul colectiei sale, devenita, din 1947, muzeu public.
GEORGE OPRESCU, critic reputat, director de muzeu si colectionar de prima insemnatate, cu o sustinuta activitate in promovarea valorilor românesti consacrate sau in devenire, va contribui la afirmarea sa unanima, precum si la achizitionarea lucrarilor sale de catre Muzeul „Toma Stelian”, Muzeul „Anastase Simu” etc. si de catre importanti colectionari ai epocii. La rindul sau, ii va cumpara mai multe picturi, convins pe deplin de talentul sau. Aceste admirabile peisaje si-au gasit locul meritat alaturi de vestite capodopere ale maestrilor: N. GRIGORESCU, GH. PETRASCU, I. ANDREESCU, V. POPESCU, D. GHIAŢĂ, ST. POPESCU etc., care faceau fala colectiei OPRESCU. Credinta sa in potentialul creator al lui HORIA DAMIAN s-a implinit, mai apoi, asa cum era de asteptat. Tinarul autodidact de geniu va repurta numeroase distinctii si recunoasteri justificate, dintre care voi mentiona aici Premiul I la Salonul Oficial de Desen, precum si participari prodigioase la Ateneul Român si la Bienala de la Venetia (1942).
HORIA DAMIAN a adus artei românesti interbelice un limbaj inedit, fertil, care a contribuit, de asemenea, la reconfigurarea unor precepte si la deschiderea unui nou drum catre modernitate. Activitatea sa din România, curmata brusc in 1946, cind va parasi tara cu destinatia Paris, a insemnat, privita din perspectiva timpului, o contributie exemplara la patrimoniul nostru real de valori. Expozitia organizata de domnul RADU VARIA la Mogosoaia ne arata cu certitudine ca HORIA DAMIAN se numara printre marii maestri ai artei si culturii românesti.
Tot respectul meu domnilor HORIA DAMIAN si RADU VARIA pentru o manifestare de exceptie, al carei moto se poate numi ARTA LA SUPERLATIV.
Felicitari amindurora pentru talent, pasiune, profesiune de credinta si SUFLET!