Preotii militari atasati citorva batalioane americane care lupta in Afganistan trag un semnal de alarma: soldatii sint profund deziluzionati, majoritatea fiind in pericol de a cadea prada depresiei psihice. Parere impartasita si de psihiatrii armatei, care atrag atentia asupra din ce in ce mai deselor cazuri de stres post-traumatic, aparute mai ales la militarii care lupta in avanposturi indepartate. Multi dintre ei au scapat cu viata ca prin minune din ambuscade si atacuri ale talibanilor, in care si-au pierdut cei mai buni prieteni. Ori i-au vazut intorcindu-se acasa raniti, invalizi, sau plini de arsuri… Desi conditiile din cazarmi sint bune – mincarea este abundenta si de calitate, exista aer conditionat si acces nelimitat la Internet – multi militari americani sint vizibil deprimati din cauza unui razboi care „nu se mai termina” si despre care se intreaba „daca mai poate fi cistigat”. Ordinul „de sus” este „prindeti-i pe talibani”. Dar cum sa prinzi un inamic invizibil? Mai ales ca draconicele reguli privind protectia populatiei civile „ne leaga de miini si de picioare”, se pling soldatii, care adauga: „Risti oricind sa fii impuscat si nu poti face nimic pentru a te apara”. Numarul celor care sufera de insomnie este in continua crestere, iar singurul „remediu” il constituie Internetul. Mai exact, jocurile de razboi… In plus, casniciile multora s-au destramat. Toate acestea au avut ca efect o crestere alarmanta a atacurilor de panica si a crizelor de furie, motiv pentru care multi militari au fost clasati „apt necombatant” – adica au fost pusi sa faca munca de birou. Nu lipsesc nici cazurile de sinucidere. Mintile tuturor, de la soldat la general, sint chinuite de aceeasi intrebare: „ce e de facut?”.