Pe o strada laturalnica din nord-vestul orasului Chengdu se afla un muzeu dedicat „Presedintelui Mao”, de o factura cu totul aparte. Mai intii, pentru ca muzeul nu este unul de stat, condus de vreun director „uns” de comitetul local de partid, ci este opera unui particular. Apoi, pentru ca „Mica Expozitie a lui Wang”, numita asa dupa numele custodelui, directorului, casierului si proprietarului, un anume domn Wang, ajuns la venerabila virsta de 75 de ani, ocupa o singura camera. Muzeul a fost infiintat „ca un omagiu personal adus Presedintelui Mao”, si contine peste 50.000 de insigne, postere, tablouri, portrete si busturi ale creatorului Chinei Comuniste, pe care domnul Wang a inceput sa le stringa inca din tinerete. Motivul acestei devotiuni pare a sta intr-o neimplinire: in tineretea sa, batrinul domn Wang si-a dorit tare mult sa lupte in razboiul coreean, dar a fost respins la vizita medicala. S-a consolat ducindu-se voluntar in Tibet, dupa ce micul regat himalayan a devenit provincie chineza, dar nu ca soldat, ci pentru a construi socialismul ca muncitor forestier. Desi mic, muzeul nu duce lipsa de vizitatori, atit chinezi cit si straini. Un vizitator american a fost atit de entuziasmat de cele vazute, incit odata ajuns acasa i-a trimis domnului Wang un tricou pe care este imprimat chipul lui Mao Zedong. Numai ca… domnul Wang este batrin si starea sanatatii sale se deterioreaza pe zi ce trece. Ca urmare, a hotarit sa-si vinda muzeul, pentru ca il vrea „ajuns pe miini bune”. Pentru un „pret corect”, bineinteles…