In cautarea pasiunii, in cautarea energiei!

Fara pasiune nu poti fi mai mult decit un biet robotel, un automatism fanatic si ingust, ce-si misca partile componente potrivit programului sau prestabilit. Inteligenta, afectiunea, bucuria, participarea la schimbare ramin la fel de straine de om cum sint straine de orice masina banala sau sofisticata. Ceea ce-i lipseste „automatului uman” este energia vitala, imposibila fara pasiune si imposibila fara de emotii frumoase. Masinismul afectiv incita omul sa traiasca in cercul prestabilit al emotiilor cunoscute, printre obiceiurile sale si profund dependent de ele. Obiceiurile iti devin program de viata, care functioneaza in mod reflex. Nici o diferenta nu este intre miscarea reflexa a miinii si miscarea reflexa a inimii „automate”, intre reflexul de a merge si acela de a gindi. Fara pasiune nu putem crea in viata de zi cu zi decit surogate de iubiri si surogate de bucurie, surogate de locuri de munca si surogate de miscare. Dormim automat, mincam automat, ne plimbam automat sau muncim automat, cu sprincenele incruntate si cu ochii impaienjeniti, destoinici in a urmari timpul care trece tot mai greu. Nimic nu-ti iese bun si din nimic nu se scurge vreun suris de bucurie, cind orice faci este doar un act reflex si reflexia in oglinda a unei obisnuinte. Viata standard izvoraste din reflexul pasional si nu din pasiune. Caci pasiunea poarta in fibrele sale puterea de expresie a naturalului divin din fiinta noastra. Nebunia emotionala a iubirii contine pasiunea si, prin aceasta, mai multa traire, mai mult sus si jos, mai multa manifestare si mai multa miscare. Curbele existentiale se deseneaza ca electroencefalogramele unei inimi bolnave, dar ale unei inimi care „traieste” cu adevarat, in sensul lui ceea ce este si a lui ceea ce apare. Reflexul, insa, genereaza tristete si plictis, senzatia ca esti obligat sa faci, sa simti, sa existi, sa muncesti, sa te misti. Fa ce nu-ti place si te vei simti obosit, strain de tot si de toate, strins cu usa si inghesuit intre muchiile extreme ale unui program. Fa ceva ce-ti place, ce iubesti, ce te multumeste si vezi imediat cum zboara lenea, cum se topeste in neant plictisul, cum apare bucuria si cum zboara ca un fluture nevazut timpul insusi. Pasiunea trezeste la viata, ca si ploaia, ca si somnul, ca si hrana sau apa. Fara pasiune iti va fi mereu sete de ceva necunoscut si fara ea traiesti mereu senzatia de foame fizica, or senzatia de a-ti fi dor de cineva, de ceva nedefinit, neinteles si… inexistent. Orice faci cu bucurie, cu pasiune, cu intreaga inima are putere pentru ca sentimentele frumoase au puterea energiei frumoase. Aceasta-i energia care atrage, creeaza, fortifica viata, o duce in sus si-i da un sens chiar printre cele mai nefericite momente ale ei. Pasiunea inseamna energie. Absenta pasiunii inseamna dezenergizare. De aceea, daca nu prea sintem in „energia noastra”, este semn ca trebuie sa iesim din rutina si sa facem ceva ce ne face placere. O baie fierbinte poate fi un inceput. O plimbare. O intilnire cu oameni pe care-i iubim sau ne plac sint numai citeva dintre alegerile ce ne pot reda energia.