Ultimul scaun liber de la masa a fost ocupat luni de dom’ doctor Oprescu. Doctorul gargaragiu e simpatic si versatil in calitate de mesean: daca se nimereste cu intelectualii, o rupe putin din Kafka, daca intra la „Trei paduchi”, o da pe glume de chirurgi – profesorii si doctorii care isi pun poalele-n cap sint foarte apreciati de consumatorii cu profesionala la baza, puteti verifica in orice bomba care poseda asa ceva. Dar, sa-i vedem putin si pe ceilalti candidati.
Cu Geoana n-as iesi la circiuma nici sa plateasca el. E exact genul caruia nu-i spune nimeni ca se merge la bere dupa serviciu – stie doar doua bancuri slabute, de-alea de corporatist, si se chinuie sa fie bagat in seama. Parca-l vad cum sta toata ziua pe Buddy Spy sa vada daca esti online, te prinde si te ia la intrebari ca de ce nu-l bagi in seama…
Crin e tipul ala care trece pe linga terasa, l-ai chema sa bea o bere cu tine, dar nu poate pentru ca vorbeste la telefon si are multa treaba. Dar promite ca „daca mai stati, hai ca vin si eu”, dar nu mai vine niciodata.
Cu Vadim nici nu m-as gindi sa beau. Vorbeste numai el si tipa la chelneri (nu e frumos, iti scuipa in halba pe urma). Iar cu Gigi nici atit, cu el n-ai niciodata garantia ca nu se termina la politie.
In fine, ar mai fi Basescu, dar cu asta trebuie sa fii nebun sa te asezi la masa. Motive, cu duiumul: bea prea mult, vorbeste fara el, acum e tovaras cu tine si peste cinci minute scoate sisul… Iuda, saracul, era mic copil pe linga el. Pe Basescu il vad in capul mesei, in rolul lui Iisus Vinzatorul: scuzindu-se ca-l scapa la buda in timp ce mascatii sint la usa, pregatiti sa-i salte, la ordin, pe ucenicii Sai.