Si meltenii se culturalizeaza

Ce poate fi mai bun, intr-o seara ploioasa de simbata, decit un spectacol de teatru? Animata de o asemenea inaltatoare idee, mi-am luat familia si ne-am dus la Teatrul National, sa vedem premiera cu “Tartuffe” de la Sala Amfiteatru. Sosind cu o jumatate de ora mai devreme, am reusit sa gasim si un loc relativ civilizat de parcare, la capatul unei balti. Numai ca, la iesire, am gasit masina blocata ermetic de un bolid negru, cu geamuri fumurii. Sperind ca si mirlanul a fost la “Tartuffe”, am tropait pe loc, o vreme, asteptind sa vina. Apoi ne-a cazut fisa: cocalarul era la Sala Mare, unde se juca “Toti fii mei”, spectacol care dureaza mai mult cu mai bine de o ora! Cum stateam noi, asa, regretind ca nu avem un marker sau, macar un ruj, cu care sa scriem diverse dragalasenii pe parbrizul nesimtitului, ce sa vezi? Apare deputatul Miron Mitrea, in smoking si camasa roz, ca o petala de trandafir, si cu o expresie derutata pe chip. Intre timp, in disperare de cauza, scoatem masina pe alee, strecurind-o miraculos printre stilpi si boscheti. Dar, cind s-o luam spre bariera parcarii, dam de masina lui Miron Mitrea. Politicianul constatase inaintea noastra ca toate drumurile sint inchise de alti mitocani, care, in loc sa-si duca hirburile in parcarea subterana, au ales varianta mai simpla: sa se protapeasca in mijlocul drumului. Pina la urma, am evadat prin amabilitatea baietilor de la Inter, care ne-au lasat sa trecem pe linga bariera lor. Care nu se ridica daca nu ai cartela magnetica, luata de la receptie. Si, cum n-am intrat pe-acolo, n-aveam nici cartela. Cu Miron Mitrea nu stiu ce s-a intimplat pina la urma, pe unde-o fi iesit din incurcatura, dar ar fi interesant de aflat ce solutii poate gasi un parlamentar pentru rezolvarea starii catastrofale a locurilor de parcare din Bucuresti sau pentru disciplinarea soferilor pentru care nu exista reguli in trafic. Daca trecea pe-acolo vreun politist de la circulatie, isi facea planul de amenzi pentru un an. Dar simbata seara, cind mai si ploua, politistii trag la aghioase, impacati cu soarta.