Esti un locuitor obisnuit din Capitala. Iesi simbata seara in oras si iti lasi masina intr-o parcare in spic din sectorul 3. Ai parcat-o regulamentar, dar cind iesi o gasesti blocata de un alt locuitor al Capitalei – bucurestean de-al tau, din Iasi -, care si-a lasat Skoda in spatele tau si nu mai poti sa iesi. Ce faci?
Intii, claxonezi ca un timpit, pina umpli toate geamurile de babe; proprietarul Skodei, insa, nu apare – asta e un tip finut, nu se zgiieste pe geam. Renunti la claxonat (mai ales ca lumea din blocurile din jur se pregateste sa arunce cu oua stricate in tine) si suni la Sectia 11 de politie. Dupa vreo cinsprezece minute, apare un echipaj, verifica numarul masinii prin statie si-ti da o veste naspa: e luata in leasing si nu se cunoaste utilizatorul. Esti sfatuit sa incerci la primarie sau la politia comunitara.
Normal, nu stii cum de nu te-ai gindit! Ţie ti-a ridicat Prigoana masina din fata blocului, sigur o sa vina si acum, la sesizarea perfect indreptatita a cetateanului! Suni la primarie pina iti vine rau, dar e simbata seara, nu lucreaza nimeni. Mai dai vreo doua telefoane ca sa afli numarul politiei comunitare, apoi suni si acolo. Ţi se spune ca nu e de competenta lor. “Dar de competenta dumneavoastra ce e?”. “Suna, dom’le, la Rutiera”.
La Rutiera gasesti, in sfirsit, putina intelegere. Le dai adresa si esti rugat sa astepti, vine imediat un echipaj sa te salveze. Dupa vreo 30 de minute, ai senzatia aia timpita care te incearca in momentul cind te prinzi ca gagica nu mai vine. Suni din nou: “Buna seara, sint baiatul de pe Camil Ressu, ce se mai aude?”. Ţi se spune sa stai acolo, ca vine. Mai trece o jumatate si suni pe cineva cunoscut, sa spunem pe sor-ta: “Auzi, suna tu la Politia Rutiera, ca am impresia ca stau ca prostu’ aici”.
Peste zece minute, te suna sor-ta inapoi. Afirmativ: “Stateai degeaba, nici macar adresa nu si-o notasera. Daca nu ma pisiceam eu la telefon cu ala, stateai pina miine. Abia dupa ce-am insistat, mi-a cerut numarul masinii, sa sune la firma de leasing ca sa vada cine conduce masina. Stai acolo, ca acum chiar vin”.
Daca au venit sau nu, n-ai sa stii probabil niciodata, pentru ca intre timp a aparut proprietarul Skodei si ai plecat imediat ce a deblocat iesirea. Iti imaginezi cu groaza ca totusi politistii au venit pina la urma, n-au gasit pe nimeni si au dat scirbiti din mina: “Ţi-am zis, ma, ca n-are rost sa venim pina aici? Ăstia suna numa’ asa, sa-si bata joc”.
*PS:* Acest articol este bazat pe presupuneri rauvoitoare; desigur ca mie nu mi s-a intimplat niciodata asta, nici nu mi-a ridicat Prigoana masina din fata blocului in care locuiesc, si nici n-am fost jefuit vreodata in cartierul Dristor de doi autori necunoscuti; puteti verifica in evidentele politiei, nimic din toate astea nu mi s-a intimplat.
