De ce sintem atrasi de cei opusi noua?(I)

In experienta umana nu au fost niciodata posibile „relatiile unilaterale”. Orice relatie buna presupune o buna comunicare, care are la baza afectiunea si – cu radacini in ea – respectul, bunul simt, dorinta de a ajunge la un numitor comun pe principul „cistig eu/cistigi si tu”, dorintele asemanatoare sau visele comune. Fie ca este vorba despre relatii de dragoste, de munca, de afaceri, despre relatii politice sau de orice alta natura, ele au o baza comuna, care inseamna afectivitate si, prin ea, onestitate. Legile subtile ale Universului, care stau la baza creatiei, a tuturor formelor si a tuturor expresiilor experientei nu au favoriti, nu fac exceptii, nu incalca nicio regula si nu inchid ochii la abateri! Ele conduc subtil si corect lumea, asa incit – in cele din urma – fac imposibila relationarea intre oameni care simt, gindesc si traiesc in mod fundamental diferit. Relatiile cele mai frumoase, cele mai puternice, cele mai binecuvintate ale oamenilor traiesc si se hranesc din si prin puterea energetica a inimii deschise. Relatiile care au creat, au inventat, au inspirat si au dus lumea catre succes si inovatie, catre fericire personala si succes s-au bazat intotdeauna pe un suflet intreg si pe energia inimii deschise. Aceasta energie – o consecinta fireasca a iubirii si a unei minti capabila sa emane ginduri pline de intelepciune si de blindete – nu are legatura cu instinctul sexual, nici cu clocotele hormonilor, nici cu ambitiile si orgoliile de zi cu zi. La o asemenea energie ajungem prin concentrarea personala, prin atentia pe care fiecare dintre noi o acorda zilnic continuturilor mintii si ale propriilor actiuni. O relatie plina de miez, o relatie autentica, puternica in plan energetic, o relatie capabila sa ne inspire si sa ne daruiasca se cladeste pe reciprocitate. Daca intr-o relatie – de orice natura ar fi ea – unul iubeste, iti gindeste binele, te apreciaza si te sprijina, iar tu tragi in directia opusa (chiar daca o faci in secret), mai devreme sau mai tirziu relatia se clatina. Se rupe. Se fringe si se spulbera, ca o trestie in vintul napraznic. Legile subtile iI atrag pe cei asemanatori, dar si pe cei aflati la poluri opuse si nu este o intimplare! Uneori avem in preajma noastra „oameni opusi complet” noua, dar aceasta lege este una prin care polul negativ este echilibrat energetic prin cel pozitiv. Adica, energia celui cazut este echilibrata prin cel intens luminos. Si, in vreme ce intunecosul preia lumina si se simte puternic, cel luminos preia negativitatea celuilalt. Acest mecanism de echilibrare este, insa, temporar si apare ca o sansa, ca o mina divina intinsa celui cazut in negativitate. Energia pe care el o primeste intr-o asemenea relatie trebuie sa-l inspire catre schimbare si-l sustine pentru a incepe in experienta sa o viata noua, o intelegere noua si un drum catre intelepciune si onestitate, catre frumusete si adevar. De cele mai multe ori nu intelegem de ce sintem atrasi de opusii nostri, de ce sintem obligati chiar sa convietuim cu ei si, mai ales nu stim ca – in cazul in care sintem generatori de multa negativitate – oamenii buni de linga noi ne sint ingeri si clauze secrete catre lumina.