A saptea tara ca intindere din Uniunea Europeana si cu 32 de europarlamentari trimisi sa ne reprezinte interesele, Romania se comporta si este tratata ca un copil orfan. Cel putin aceasta este imaginea pe care o au despre noi liderii U.E.
Vocea alesilor nostri nu se aude decat atunci cand razboaiele politice interne au ecou si la Bruxelles.
Trandaveala platita cu 30.000 de euro
Europarlamentarii romani sunt sinecuristi de prim rang. Muti atunci cand vine vorba de problemele natiunii noastre, dar primii la contabilitate, cand se ridica leafa.
Ati auzit de Ana Claudia Tapardel? Nici de Csaba Sogor? Macar de Sorin Moisa… Nimic, nimic? Nu-i bai, caci scopul lor n-a fost sa iasa in evidenta pe la Bruxelles, nicidecum. Euroalesii nostri si-asa o duc boiereste, cu un salariu lunar de peste 6.000 de euro, de ce sa se mai streseze cu initiative si luari de pozitie? La acest venit, se mai adauga o indemnizatie pentru cheltuieli generale (in cuantum de 4.300 de euro), plus una pentru sedere (304 euro/ zi!), basca inca 20.000 de euro pentru plata intregului cabinet europarlamentar. Timpul trece, leafa merge, noi cu drag ne facem ca muncim… pe 30.000 si mai bine de euro, asa-i, dragi europarlamentari romani?
Dupa cum se vede, daca ne raportam doar la cei care ne reprezinta in Parlamentul European, se poate spune ca romanii o duc extraordinar. Da’, de unde! La orice granita din U.E., avem parte de o verificare la sange dupa ce mai peste tot ni s-a pus eticheta de „tigani infractori”. Paranteza, europarlamentarii trec prin filtrele de control ca prin branza, gratie statutului de demnistari europeni.
Sa ne intoarcem la crunta realitate, cu un mediu de afaceri romanesc lipsit de orice ajutor din partea celor trimisi la Bruxelles sa ne apere interesele. Dragi, europarlamentari, nu va mai ascundeti dupa Adrian Severin, aflati si voi ca lobby-ul facut cinstit si pe fata nu se pedepseste! In chestiunile care ard (agricultura, turism, infrastructura), de la alde Constantin Rebega, Mihai Turcanu sau Andi Cristea (nici p-astia nu-i stiti?!) auzim doar alegatii generale aruncate din varful buzelor si pe fuga.
Sefi fara rost de „comitete si comitii”
Multi dintre ambasadorii Romaniei la Bruxelles sunt sefi pe la diverse comisii din Parlamentul European, dar, cu toate astea, din 2007 si pana astazi nu stiu daca cineva poate recita macar o singura fapta remarcabila pentru tara facuta de vreun europarlamentar. Unii dintre ei sunt galagiosi la maximum (genul Monica Macovei), dar fara rezultate, altii, din contra, prefera sa ramana cat mai obscuri (are cineva habar cu ce se ocupa Damian Draghici?).
De aproape 10 ani vedem cum europarlamentarii pe care-i trimitem sa ne reprezinte la varful Uniunii Europene se multumesc sa-si pape chenzina, singura lor preocupare fiind completarea CV-ului. Asta in timp ce problemele si nevoile tarii cresc de la un an la altul. La naiba, dar e tot mai clar ca undeva scartiie ceva: ori la partidele care isi selecteaza candidatii pentru P.E., ori la romanii care voteaza nu oameni, ci sigle. Sau, poate, in ambele parti, caz in care se impune o schimbare, iar europarlamentarii romani trebuie sa ajunga sa-si castige cinstit macar o parte din „malai”.
Ca sa nu mai spunem si ca teapa luata cu „specialistii tehnocrati” aterizati de la Bruxelles direct la Palatul Victoria ar trebui sa ne fie de ajuns… Romania, trezeste-te!