Onorata instanta, vorba lui Becali. A trecut Pastele. Parea ca peste asa ceva nu se trece. Ca reporter, la televizor sarbatorile crestine redefinesc stupidul. Pastele reporterului da sens neputintei.
N-am vazut degringolada logica mai mare ca cea prin care trec in zilele astea. De Halloween se descurca. Cu Pastele n-o scot la capat. Nu se poate iesi din “vremea tine cu romanii”. “Pentru masa de Paste, romanii au trebuit sa scoata din buzunar”. “Romanii a doua zi de Paste dau jos kilogramele acumulate in plus”. “Romanii au pus pe masa”. “Romanii au iesit la gratar cu mic, cu mare”. “Romanii, a doua zi de Paste, au dat iama in hipermarketuri”. Si dialogurile alea intre reporter si roman. “Ce faceti?”. “Ce sa facem, si noi, ca tot romanul”. Nu se mai poate cu romanul si romanii. Aglomeratie pe DN1. Reporterita asezata pe autostrada, flancata competent de un politist, gata sa urecheze soferii vitezomani. “Vesti proaste pentru cei carora le place sa calce pedala de acceleratie un pic mai mult“. Urmata de celebra intrebare prabusita obligatoriu: “Ce-i sfatuiti pe soferi cu ocazia sarbatorilor?”. Politistul, invariabil, isi drege glasul si-i da drumu’ emotiv si lamuritor: “Sa respecte culoarea semafoarelor aflate in intersectie. Sa nu depaseasca viteza regulamentara. Sa nu se urce la volan dupa ce au consumat bauturi alcoolice. Si pentru ca e o perioada mai aglomerata, sa aiba multa rabdare“. Superb. Totul se incheie cu dialogurile de peste geam, la coada la Vama, intre reporter si romanul care se intoarce la munca in strainatate. “Cum ati petrecut?”, intreaba interesant acesta. “Cu familia”. “Cam scurta vacanta!”, continua reporterul, ca-n fiecare an. “Da, ce sa facem?!”, raspunde romanul parasind incinta. Nu-i usor. E adevarat. D-aia zic. Maine vorbim despre ridicolul emisiunilor de Paste. Hristos a inviat! Lasati ca va fi bine.