Tot mai multe persoane decid să petreacă zile de vacanţă în locaţii marcate de moarte, catastrofe sau evenimente macabre, unde practicanţii „turismului morbid” abia aşteaptă să îşi facă selfie-ul corespunzător.
Şi lista e lungă: centrele naziste de concentrare, “traseele” traficantului de droguri columbian Pablo Escobar, vizitarea peşterii Tham Luang, unde au fost blocaţi 12 copii thailandezi, sau scenarii ale genocidelor din Ruanda sau Cambodgia, un „tur experimental” cu actori îmbrăcaţi în poliţişti, în timp ce turiştii trec frontiera SUA noaptea, din Mexic.
Nu în ultimul rând Cernobîlul, departe de a speria turiştii, oraşul fantomă Pripiat şi zona de excludere vor atrage în acest an peste 100.000 de turişti, dublu faţă de 2017. Vizitatorii vor să vadă „devastatoarele efecte pe care le-a avut accidentul nuclear asupra locuitorilor”, iar pentru 400 de dolari de persoană, operatorii propun o excursie în zonă cu un ghid experimentat şi un costum contra radiaţiilor. Destinaţiile includ şi muzee ale torturii, precum vechea închisoare Alcatraz din San Francisco (SUA), Puerto Hurraco (Spania), unde nouă persoane au murit violent în 1990 din cauza unor vechi dispute între două familii, sau Alcacer (Valencia), unde au fost asasinate trei prietene adolescente în 1992. Cuvântul „thanatoturism” este un „‘oximoron”, o figură retorică ce foloseşte două concepte semnificativ opuse în aceeaşi expresie. În acest caz, un amestec între turism, înţeles ca o activitate de plăcere, şi „durerea, suferinţa şi moartea”, explică Daniel Liviano, cercetător al acestui fenomen şi profesor la Universitat Oberta de Catalunya.
