Victor Ponta, premierul SRI

După Colectiv și după pierderea lamentabilă a alegerilor prezidențiale, Victor Ponta părea un caz fără speranță. Însă, în politica românească, există un fenomen de resuscitare recurentă a unor astfel de cauze pierdute, în scopul satisfacerii unor interese ”de securitate națională”. Reactivarea lui Victor Ponta în scopul destabilizării guvernării PSD reprezintă o nouă probă a implicării serviciilor în viața politică. Întreaga biografie a fostului premier este înțesată de semnele colaborării cu serviciile secrete.

Absolvirea cursului de ”băieți împinși de la spate”

Erau anii ’90 și Victor Ponta era tânăr și promițător. Se îndeletnicea cu legea asemeni altor procurori din România. Spre deosebire de alții, părea să aibă un ascendent mult mai puternic fiind mediatizat de Mihai Tatulici (culmea, ca parte a unei emisiuni la care a participat și primarul Traian Băsescu). Tânărul de atunci a crescut asemenea flăcăilor de poveste, devenind rapid șeful corpului de control al lui Adrian Năstase. De aici și până la ocuparea funcției de șef de partid și premier, Ponta a beneficiat de ușile deschise de mâini nevăzute. CV-ul fostului premier trădează o persoană pusă cu mâna potrivită la locul potrivit. Ponta pare a fi unul din membrii clubului select de ”băieți împinși de la spate” care continuă să caroteze în toate modurile posibile năzuințele democratice ale României.

UNPR-ul finului Ponta după schema patentată de nașul Gabriel Oprea

Nici aici Victor Ponta nu este original. Nașul său, Gabriel Oprea și-a făcut un partid din firimituri rupte și șantajate de ”securitatea națională” și a manevrat Parlamentul în mod abuziv pentru a tăia pensiile și salariile românilor, dar și pentru a proteja regimul Băsescu de rigorile legii. Singura piedică din calea lui Oprea a fost groapa (ne)semnalizată în care a murit, odată cu Bogdan Gigină, simulacrul de carieră a fostului șef UNPR. În urmă cu câteva zile, Ponta a reinaugurat partidul Pro România, o structură politică strict decorativă, fără mare anvergură electorală. Noua structură se bucură însă de prezență parlamentară, în ciuda lipsei oricăror performanțe electorale (asemeni UNPR) și face parte dintr-un plan mai amplu de destabilizare a coaliției de guvernare prin absorbirea celor care (asemenea lui Victor Ponta) sunt dirijați de interese gradate. Asemănările izbitoare cu UNPR-ul sunt simptomele evidente ale unei boli pe care românii au mai avut ocazia să o testeze și care a dat jos și a înscăunat guverne după bunul plac de-a lungul anilor.

Vântul divin, o cauză mult prea evidentă a bolii

În japoneză, cuvântul ”kamikaze” s-ar traduce prin sintagma vânt divin. Metafora este mai mult decât evidentă aici, câtă vreme este clar că vântul care umfă pânzele unor partide de sufragerie duce în mod invariabil la pieirea (politică) a protagoniștilor. Gabriel Oprea s-a ghidat după principiile șefilor lui până când a devenit inutil. Și-atunci a fost sacrificat, fiind forțat să-i spună lui Iohannis că, de dragul ”interesului național”, ar fi de acord să pună orice premier (adică pe Cioloș). Robert Turcescu s-a mânjit ani de-a rândul de deontologie înainte de a-și da obștescul sfârșit atunci când a ”recunoscut” că a fost ofițer acoperit. Mihai Tudose și-a atârnat singur ștreangul de gât,repetând la indigo un scenariu care deja mersese foate prost cu doar câteva luni înainte (Grindeanu a fost o altă victimă de serviciu care a rămăs în funcție, pe mâna lui Victor Ponta, după ce tot PSD îl invitase călduros să plece în treburile lui acasă). Asemeni atâtor altora înaintea lui, Victor Ponta demonstrează că este întors cu cheița atunci când, aruncat fiind în afara politicii, a început să dezvolte o pasiune pentru delațiuni (declarațiile de la Hotnews referitoare la felul în care ar fi gata să delaționeze orice împotriva lui Liviu Dragnea sau a apropiaților săi; prezența subsecventă la DNA, care a venit mănușă; declarațiile și preluările avide de la Digi24 etc.).

În mod ironic, scrie și la dosar

Sigur că toate acestea pot fi doar o serie de evenimente întâmplătoare care sugerează în mod eronat că Victor Ponta ar fi omul unei falange a SRI. Numai că această realitate este surprinsă negru pe alb într-un dosar al ICCJ care îl citează pe Victor Ponta spunând că ”Absolut toate propunerile și numirile pe care le-am făcut în perioada în care am fost prim-ministru, fără excepție, s-au făcut după o discuție telefonică sau personală fie cu dl. Maior, fie cu dl. Coldea și după ce am solicitat o notă din partea SRI în legătură cu persoana ce doream să o numesc”. Practic, ceea ce părea a fi premierul USL și al PSD a fost de fapt premierul nașului George Maior și al ofițerului de control Florian Coldea. Iar partidul actual, Pro România, nu este altceva decât prelungirea unor interese cultivate de un segment al serviciilor de informații din România, cu rădăcini înainte de 1989. Ponta este mai mult decât premierul unei tabere  din SRI sau purtătorul intereselor lui Oprea, Maior, Ghiță și, de această dată, Iohannis. El este veșnicul premier încălzit pe tușă de un sistem corupt care perpetuează deficitul de democrație prin destabilizarea guvernelor legitime și a majorităților parlamentare construite în urma unui exercițiu electoral legal.