Nu orice agent secret e, în realitate, și un James Bond. Avem, mai degrabă, tot mai mulți „Dexteri” prin serviciile de „Intelligence” și despre ei este vorba în articolul de față. New York Times a trecut dincolo de granițele bine păzite ale CIA și a descoperit o lume total diferită de cum și-o imaginau jurnaliștii – cu tocilari frustrați jucându-se de-a spionii, unii cu ambiții mărunte și răzbunători din fire, alți puși pe șotii.
În interiorul unei clădiri guvernamentale secrete din vestul capitalei Washington, în spatele unor paznici înarmați, dincolo de turnicheți și încuietori codate, într-un birou supersecurizat lucrează echipa programatorilor de elită din cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA). Spionii 2.0, cum le zic colegii, au misiunea de a crea instrumente de hacking pe care CIA le folosește pentru a spiona guvernele străine …și teroriștii, evident. În cazul în care descrierea locului de muncă, supraaglomerat de ofițeri serioși puși la patru ace și îmbrăcați în costume negre, stând aplecați peste tot felul de operațiuni clandestine, v-a teleportat spre o scenă idilică din filmele hollywoodiene, revenți imediat cu picioarele pe pământ! Realitatea e alta și stau mărturie chiar afirmațiile programatorilor agenți secreți.
Din birourile lor, acești spioni 2.0 ai CIA își trimit unii altora e-mailuri de tip „prank” (farse), fac glume nesărate între ei și iau în batjocură aspectul fizic al colegilor. A, și adoră să se împuște cu pistoalele… Nerf!
Procesul lui Joshua Schulte a dezvăluit totul
Joshua Schulte este un fost inginer IT angajat la CIA. Acuzat că a furat date din arhiva instituției și a trimis documente clasificate către WikiLeaks, Schulte (31 de ani) a ajuns după gratii, cocoșat de un sac de acuzații, printre care și cea de atentat la siguranța națională. Guvernul îl acuză că a pătruns în serverele CIA, furând documente clasificate, pentru a se răzbuna pe superiorii care nu-i luau în serios plângerile formulate împotriva unui coleg care îl tachina întruna! Vă vine să credeți că cea mai mare scurgere de informații din istoria „intell-ului” american are la bază răbufnirea unui „tocilar” împotriva „bullingului” de la locul de muncă?!
La proces jurații au putut asculta și mărturiile unor actuali spioni CIA, depoziții luate sub protecția identității, din motive ce țin de securitatea agenților secreți. Aceștia au descris astfel atmosfera de la CIA: „V-ar putea surprinde să aflați că nu suntem spionii din filme – globetrotteri, consumatori de martini cu măsline, magnet pentru femeile frumoase. Activitatea noastră, de ofițeri de informații, seamănă cu oricare alta care presupune un job de opt ore, de la 9 la 5”.
Grupul de ofițeri dezbătut în această poveste a lucrat la Proiecte clasificate. Băieții scriau codul care permitea altor ofițeri CIA să efectueze operațiuni cibernetice sofisticate și să penetreze rețelele de computere ale unor ținte străine. Și ce mai făceați voi pe acolo, au fost întrebați la proces „temuții” spioni 2.0. Iată câteva dintre răspunsurile care au năucit deopotrivă jurații, judecătorul și avocații: „O dată, ne-am bătut la birou cu benzi de cauciuc până noaptea târziu. Lupta a escaladat, de am ajuns să distrugem două birouri (…) Mi-am lăsat calculatorul deschis, iar un coleg l-a accesat și a trimis câte un email compromițător tuturor colegilor, în care eu mă descriam ca fiind un mic ticălos (…) Unui coleg cu aparat dentar îi spunem «gură de metal», iar de Joshua Schulte râdeam că este chel (…) Ne plăcea să tragem cu săgeți și gloanțe folosind armele Nerf. Foarte distractiv, ar trebui să încercați și voi!”.