Din afara, inchisoarea San Antonio de pe Insula Margarita arata ca oricare alt penitenciar din Venezuela. Soldati in uniforme verzi stau la poarta. Ochitori vegheaza din turnurile de observatie. Garzile arunca priviri amenintatoare vizitatorilor, inainte de a-i perchezitiona la intrare.
Dar, odata ajuns inauntru, inchisoarea in care sunt 2000 de venezueleni si straini, condamnati in majoritate pentru trafic de droguri, seamana mai mult cu una dintre resedintele patronului Playboy, Hugh Hefner, decat cu un loc de detentie pentru contrabandisti inraiti, scrie The New York Times. Vizitatoare in bikini fac giumbuslucuri sub soarele caraibian intr-o piscina exterioara. Fumul de marijuana parfumeaza aerul. Ritmuri de reggaeton se aud bubuind dinspre un club plin de cupluri care isi leagana soldurile. Detinuti si oaspeti ai lor se imbulzesc sa parieze in arena care gazduieste luptele de cocosi.
„Prizonierii sunt cei care conduc aici, si asta face viata dinauntru un pic mai usoara pentru noi toti”, spune Fernando Acosta, un pilot mexican de 58 de ani, inchis din 2007. Colegul sau de celula, un om de afaceri congolez, l-a angajat sa piloteze un avion cu reactie peste ocean. Procurorii i-au acuzat ca intentionau sa duca doua tone de cocaina in Africa de Vest.
Nu este ceva neobisnuit ca detinuti inarmati sa exercite o oarecare autonomie in penitenciarele din Venezuela. Puscariasi cu BlackBerry si laptop pun la cale, de dupa gratii, afaceri cu droguri, rapiri sau crime, o marturiseste chiar politia, punand-o pe seama grelei mosteniri din anii in care inchisorile erau supra-aglomerate, cu gardieni putini si in care domnea coruptia.
Dar renumita inchisoare San Antonio de pe Insula Margarita, un loc relativ linistit, unde vizitatorii pot veni sa petreaca un week end pacatos, cu droguri, prostituate si jocuri de noroc, este unica. Insula insasi este locul de imbarcare al drogurilor pentru a fi transportate in Caraibe sau Statele Unite, iar traficantii arestati aici sfarsesc deseori in aceasta inchisoare. Ei isi continua afacerile cu mai mult aplomb si un plus de placere. Unii detinuti se plimba pe aleile penitenciarului tinand in maini pusti de asalt.
„Am fost in armata vreme de zece ani, m-am jucat cu armele de cand ma stiu”, spune Paul Makin de 33 de ani, un britanic arestat in Porlamar, cel mai mare oras din Insula Margarita, pentru contrabanda cu cocaina in 2009. „Aici inauntru am vazut cateva arme pe care nu le mai vazusem vreodata: AK-47, AR-15, M-16, Magnum, Colt, Uzi, Ingram. Orice vrei, gasesti aici.”
Detinutii spun ca isi datoreaza privilegiile unui coleg prizonier, Teofilo Rodriguez, de 4o de ani, un traficant de droguri condamnat, care controleaza tot acest arsenal care il copleseste pe Makin. Rodriguez este seful suprem al detinutilor. Mai este poreclit si „El Cunejo” (Iepurele), ceea ce explica proliferarea pe tot cuprinsul inchisorii a celebrului logo Playboy: iepurasul este pictat peste tot.
Ocupatiile sunt variate: unii detinuti sunt preocupati sa faca bani. Acestia ii jumulesc pe vizitatorii care vin sa joace si sa parieze. Alti vizitatori, stiind ca sunt controlati la intrare, dar nu si la iesire, vin sa cumpere droguri din inchisoare. O alee intre celule este locul unde se fumeaza marijuana si se prizeaza cocaina.
Guvernul venezuelean recunoaste problema care exista in inchisorile sale, unde luptele intre bande conduse de lideri ca Rodriguez fac un mare numar de victime. Organizatiile pentru drepturile omului au descoperit ca 476 de detinuti – cam 1% din totalul puscariasilor – au fost ucisi numai anul trecut.
Dar in San Antonio, mai ales in week end, atmosfera e aproape idilica. Colorata cu sotii, iubite sau femei care vin pur si simplu pentru distractie si/sau bani, aduce mai curand cu o statiune de vacanta. Detinutii fac gratare in vreme ce sorb din paharele cu whisky pe marginea piscinei. In anumite celule, dotate cu aer conditionat si TV satelit, detinutii se relaxeaza cu sotiile sau iubitele. Copiii detinutilor inoata intr-una din cele patru piscine.
Puscariasii pretind ca au construit toate aceste facilitati din banii lor. Ei spun ca evadarile sunt rare. Si chiar daca San Antonio cu greu poate fi catalogata ca un loc sigur – un atac cu grenada a ucis mai multi oameni in infirmerie anul trecut – detinutii spun ca, in comparatie cu alte inchisori, aici linistea predomina.
„Inchisoarea noastra este o institutie model”, spue Ivan Penalver, un criminal de 33 de ani, care predica in biserica evanghelica din inchisoare.
Seful detinutilor, Teofilo Rodriguez, intervievat in timp ce gardienii ii desfaceau niste stridii, atribuie toate aceste merite conducerii sale. Pe un perete al inchisorii, o pictura il infatiseaza pe Rodriguez conducand un tren, inconjurat de subordonati inarmati, care se indreapta in mare viteza spre un turnator ce atarna intr-un streang.
„Este mai multa siguranta aici decat afara pe strazi”, spune Rodriguez, un ins cu gat subtire, care urla ordine in telefonul mobil. Intrebat ce vrea sa faca dupa detentie, spune ca ar vrea sa intre in politica. Pana atunci, viata in inchisoare se deruleaza dupa comanda sa. La petreceri sunt invitate renumite grupuri de rap din afara. Desi separate de un zid, cele 130 de detinute din zona feminina se amesteca liber cu barbati din partea cealalta. Nu rareori se leaga idile romantice.
Sunt chiar locuri in inchisoare foarte aproape de normalitate. Un detinut cu un aparat foto si un laptop le face fotografii colegilor detinuti si, folosind montajele Photoshop, ii asaza aplecati peste un Hummer. Un frizer tunde. Un stand, numit McLandro’s, vinde snackuri. La club reggaetonul urla zi si noapte. In zori, rasuna cantecul cocosilor.
„Imi vine greu sa explic cum este viata aici”, spune Nadejda Klineva, o rusoaica de 32 de ani, inchisa pentru trafic de droguri. „Este cel mai ciudat loc in care am fost vreodata.”
[youtube]e8vThRlKAbI[/youtube]
