PDL si UDMR se incaiera pentru presedintia Senatului, confirmand astfel sperantele Opozitiei.
Odata debarcat Mircea Geoana, pana si cei mai optimisti pesedisti au inteles ca si-au luat adio de la a doua functie in stat. De aici si pastrarea candidaturii lui Titus Corlatean (un social-democrat fara sustinere reala in partid), care nu ar mai fi “pupat” nominalizarea daca PSD ar fi avut cat de cat sanse. Ca sa moara si capra vecinului PDL, USL a transmis udemeristilor ca ar fi gata sa le voteze omul, in schimbul trecerii maghiarilor in tabara Opozitiei (ba si a sustinerii suspendarii lui Basescu, dupa cum afirma unii). Miscare care pozitioneaza UDMR in “pole-position” pentru ca ii permite sa negocieze (a se citi santajeze) la sange cu PDL.
Problema este ca, indiferent de tabara sau partid, graba tuturor poate sa strice treaba din moment ce Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat inca asupra contestatiei facute de Mircea Geoana. Ceea ce inseamna si ca CCR l-ar putea reintrona pe Geoana, dar dupa realegerea unui nou presedinte. Iar de aici la un nou balamuc constitutionalo-politic nu va mai fi decat un pas.