Trimis la plimbare de Mihai Voicu, aghiotantul lui Crin Antonescu, Teodor Melescanu isi dezamageste conducerea de partid: nu pleaca neam din PNL.
Fapt care ii bucura nespus pe rebelii care viseaza la debarcarea lui Antonescu, mai ales de cand Calin Popescu Tariceanu a preferat sa intre in „stand by”. Ba chiar sa-l sune foarte des la telefon pe Antonescu, pe care ar tine sa-l asigure de loialitatea sa, dupa cum sustin penelistii dezamagiti de „non-combatul” fostului lor lider.
Interesant este ca, la nici doua zile dupa punerea lui Melescanu la punct in plin for de conducere (pentru comentariile critice si publice facute la adresa modului in care s-au finalizat listele de candidati ai USL), pe scena politica s-a zvonit ca Melescanu ar putea fi numit ministru al Apararii. Informatie menita doar sa scada increderea liberalilor care si-ar pune nadejdea in el (doar s-a dat cu dusmanul!), din moment ce nimeni cu scaun la cap nu s-ar apuca acum sa strice echilibrul Coalitiei matrasindu-l taman pe seful UNPR, Gabriel Oprea. Ceea ce inseamna ca „episodul Melescanu” nu are conotatii externe, ci doar readuce pe tapet situatia tulbure in care se scalda PNL-ul, partid doar aparent dominat de Antonescu & Comp. Satui atat de dictatura lui Antonescu cat si de perspectiva frecarii coatelor de PSD inca patru ani in opozitie, multi liberali asteapta doar ocazia potrivita pentru „a schimba ceva” in partid. Daca-i intrebi „cand”, raspunsul este „cat de repede posibil”.
Antonescu, vazut ca un obstacol in drumul spre putere
Povestea cu graba nu tine doar de dorinta unora de a nu se mai trezi pusi la punct de Antonescu, ci de incercarea de a-si tine strans unit partidul. Mai exact, in lumea buna a politicii dambovitene se vorbeste tot mai insistent despre varianta unei plecari in corpore din PNL si din opozitie spre zarile mai calde ale puterii. Eveniment care ar urma sa aiba loc dupa legiferarea comasarii alegerilor, situatie care naruie sperantele USL-ului intr-o victorie. Pentru a-i tine pe liberali in vatra partidului este asadar nevoie de o schimbare. De conducere, din moment ce, cu Antonescu la carma, partidul nu poate visa decat la o opozitie luminata pana in 2016. Deocamdata, forurile de conducere ale PNL, „improspatate” sub noua conducere, tin aproape de seful ales la ultimul congres. Care sef si-a calcat insa mult prea multi colegi pe nervi, cu Ponta al sau cu tot. Ca atare, singura deosebire intre liberali si pesedisti este, la ora actuala, ca ultimii au decis sa astepte mai intai alegerile si abia dupa aceea sa-si incheie conturile cu Ponta, pe cand primii nu stiu cum sa scape mai repede de Antonescu, doar-doar or mai prinde si ei un loc in trenul viitoarei puteri.
