Vasile Ștefănescu, șeful COTAR: E un haos total la nivel de conducere a ASF

Preşedintele Confederaţiei Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (COTAR) atrage atenția asupra unor aspecte ce țin de actuala situație de la vârful Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). Pe lângă faptul că de la nivelul COTAR s-a formulat un amplu punct de vedere, de peste 30 de pagini, ca replică la răspunsul Autorității de Supraveghere Financiară, formulat față de scrisoarea deschisă prin care Confederația Transportatorilor semnala derapaje existente pe piața de asigurări din România, care - în opinia COTAR- vor conduce la colapsul generalizat al acesteia, precum și disfuncționalități în activitatea ASF, președintele Vasile Ștefănescu aduce în discuție și alte aspecte considerate a fi de interes pentru opinia publică. Concret, Ștefănescu subliniază că în fruntea departamentului de control de la ASF se află Florin Golovatic, fost director general al unei firme de asigurări, care ajunge, astfel, în situația de a-și controla foştii colegi. "Conducerea ASF, cunoscând toată această situaţie, nu vede nimic în neregulă că anumite rapoarte de control sunt închise după un an de la încheierea controlului. Deci dânsul se duce la foştii colegi în control, închide raportul după un an de zile, numărul reclamaţiilor a crescut de la 10.000 la peste 25.000 doar în ultimul an iar amenzile aplicate de ASF într-un an reprezintă fabuloasa sumă de 677.000 de lei. E o glumă în comparaţie cu cifrele de afaceri ale cel puţin două firme de asigurări din piaţă care au 70% (din piaţă)", susține Vasile Ștefănescu, potrivit bursa.ro. Previziune a la Nostradamus Referindu-se la adresa trimisă de la nivelul ASF către Guvern, șeful COTAR aduce în discuție o situație demnă de previziunile lui Nostradamus. "Nu ştiu dacă e corect ce se întâmplă în piaţa de asigurări şi reasigurări condusă de domnul vicepreşedinte Roşu. Eu n-am nimic cu domnia sa ca om, dar dacă tot aveţi salariile alea fabuloase din conducerea ASF (...), iar ei n-au înţeles nici până acum că aceşti bani îi dăm noi asiguraţii, că noi plătim poliţele la asiguratori. Ce l-am rugat noi până la urmă? Să vină să supravegheze bine-mersi piaţa, să sancţioneze asiguratorul pentru fiecare dosar de daună neachitat... Păi dacă strânge câte 10.000 de dosare şi dă doar o amendă de 10.000 de euro îl afectează cu ceva? Din punctul nostru de vedere, al transportatorilor, mai ales după ce ne-a făcut domnul vicepreşedinte Roşu cu scrisoarea către Guvernul României, prin care dânsul, precum Nostradamus, preconiza că dacă se va da Ordonanţă Militară cum am solicitat noi pentru suspendarea poliţelor RCA pentru toate maşinile care au stat în parc, şi era corect pentru toţi cetăţenii care au stat pe dreapta cu maşinile în această perioadă să se prelungească valabilitatea poliţei cu o perioadă egală cu perioada stării de urgenţă... Ce face domnul Roşu? Trimite o adresă către Guvern în care spune că dacă se ia această măsură de suspendare şi prelungire a valabilităţilor «preconizăm că poliţele se vor majora». Păi ai devenit Nostradamus fără niciun studiu de impact?", întreabă Ştefănescu. Nu în ultimul rând, președintele COTAR susține că adresa trimisă de Roșu către Palatul Victoria nu ar fi fost aprobată de Consiliul ASF, conform regulamentului intern, ba chiar că ar fi fost semnată tot de către cei dintâi, și în numele prim-vicepreşedintei Dascălu. "Sunt oameni în conducerea ASF care nu sunt puşi să supravegheze piaţa. Sunt puşi să vină în sprijinul asiguratorilor, nicidecum în sprijinul consumatorilor care plătim această poliţă obligatorie prin lege. (...) Vreau să spun că această adresă care a fost trimisă către Guvernul României, în care domnul Roşu, precum Nostradamus, preconiza că va creşte poliţa în următoarea perioadă dacă se suspendă pe durata stării de urgenţă, nu a fost aprobată de Consiliul ASF. A trimis-o el de la putere, am aflat ulterior că cel care a semnat în numele prim-vicepreşedintei Doina Dascălu este tot Cristian Roşu. Şi au făcut şedinţa după comunicatul nostru din presă. Am văzut (de asemenea) un comunicat de la Wlassopol (Ovidiu - n.r.), că ei n-au ştiut de această scrisoare decât din comunicatul nostru. E un haos total la nivel de conducere", a conchis Ştefănescu. Comunicat COTAR: "Cum acoperă ASF firmele de asigurări: cifre, oameni și fapte Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R.), a transmis către Parlamentul României și Guvernului României un document în care sunt detaliate neregulile de care se face vinovată Autoritatea de Supraveghere Financiară. Acest document vine în completarea scrisorii deschise transmise către aceste instituții, pe 24 aprilie 2020, și aduce anumite clarificări, inclusiv cu privire la conținutul răspunsului transmis de Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe 30.04.2020. ASF a încercat să prezinte o imagine inexactă și incompletă asupra realităților existente în piață. Pentru o corecta informare, am transmis și raportul BAFIN (autoritatea de supraveghere financiară din Germania) pentru a compara rezultatele din piața asigurărilor RCA din Germania, față de cea din România. Menționăm, cu titlu de exemplu, următoarele elemente de comparație: Din totalul celor 25.679 de petiții înregistrate de ASF în anul 2019, 91,94% (24.200 de petiții/reclamații) vizau piața asigurărilor RCA. Germania a înregistrat 360 de petiții pentru produsul RCA pe parcursul unui an întreg. Cifrele indică discrepanțe cu atât mai zguduitoare, dacă avem în vedere faptul că piața de asigurări auto din Germania este de aproximativ 8 ori mai mare față de cea din România. Doar societatea Euroins are într-o lună de patru ori mai multe reclamații decât întregistrează întreaga piață RCA din Germania într-un an întreg. Adresa transmisă de ASF către Parlament, Guvern, Curtea de Conturi, ca răspuns la scrisoarea deschisă a COTAR pare a fi scrisă de persoane care nu înțeleg realitatea faptică din piața de asigurări auto, de vreme ce face referiri la așa-numitele “performanțe” înregistrate de ASF, în condițiile în care: Numărul de reclamații a crescut de la 10.549 la 25.679, în decurs de un an; ASF a aplicat în ultimii ani mai multe avertismente decât amenzi și alte sancțiuni societăților de asigurări care au savârșit contravenții; ASF “se mândrește” cu faptul că a aplicat amenzi anuale totale, de aproximativ 766.000 lei, unor societăți de asigurare, în condițiile în care, pentru două societăți de asigurări care comercializează polițe RCA în România, această sumă reprezintă încasările realizate în numai 30 de minute. ASF nu respectă Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, care prevede, printre altele, că autoritățile trebuie să asigure mijloace electronice de comunicare și NU să restrângă toate mijloacele de comunicare și cu precădere cele electronice. Autoritatea de Supraveghere Financiară a procedat exact invers: pe de o parte, a suspendat mijlocul de comunicare prin e-mail, prin care erau transmise către această instituițe “doar” 69,34% dintre petiții, a limitat numărul de reclamații care pot fi transmise prin intermediul portalului online de petiții, iar pe de altă parte, a blocat înregistrarea reclamațiilor la registratură, suprimând astfel circa 90% din canalele de comunicare utilizate pentru transmiterea petițiilor/reclamațiilor. Pe 1 aprilie 2020, ASF a făcut un cadou de ordinul sutelor de milioane de euro societăților de asigurări din România, amânând auditarea financiară a acestora prin metoda evaluării activelor și pasivelor (Balance Sheet Review). Practic, companiile care dețin controlul în piața RCA pot răsufla ușurate, întrucât nu vor mai fi nevoite să facă infuzie de capital social. Chiar dacă cel puțin una dintre societățile de asigurări a fost amendată în aceeași zi pentru nereguli vizând constituirea rezervei de daună, aceasta își păstrează ăn continuare licența RCA. Împreună vor avea încasări de sute de milioane de euro din vânzarea de așa-zise polițe RCA, devenite documente fără valoare, de vreme ce despăgubirile nu sunt achitate. Cel puțin, timp de un an de zile, nimeni nu va ști situația financiară REALĂ a firmelor de asigurări, perioada în care unii acționari vor strânge averi de pe urma acestei amânări decise de către ASF. Autoritatea a încercat, într-un mod cu totul neconvingător, să justifice amânarea verificării financiare, sub pretextul distanțării sociale impuse de răspândirea coronavirusului. Activitatea de auditare poate fi realizată și off-site (la distanță), prin solicitarea accesului la aplicatia informatică a asiguratorului, printr-o conexiune VPN securizată, prin care auditorul să aiba acces la datele și rapoartele firmei de asigurări. În anul 2020 o astfel de auditare poate avea loc și cu un minim contact direct cu firma de asigurări, cu o singură condiție: să existe voință în acest sens din partea Autoritatii de Supraveghere Financiară! Din păcate, având în vedere creșterea cotei de piață a celor două societăți de asigurări la care ne referim, considerăm că cel puțin una dintre acestea va fi aproape de faliment, până la finalul anului viitor. Să nu uităm că în subordinea domnului Vicepreședinte Cristian Roșu, este domnul Florin Golovatic, fostul director general al firmei Uniqa Asigurări, societate care a fost sancționată cu milioane de euro de către Consiliul Concurenței, pentru creșterea nejustificată a tarifelor de prima RCA. ASF îl consideră potrivit pentru ocuparea unei funcții de conducere, iar Florin Golovatic își controlează foștii “parteneri” alături de care a participat la diverse operațiuni discutabile, soldate cu demiterea sa. Conducerea ASF cunoaște această situație, dar nu vede nicio problemă în faptul că anumite rapoarte de control sunt închise după un an de la încheierea controlului, că sunt date mai multe avertismente decât amenzi pieței de asigurări, deși numărul reclamațiilor a crescut de la 10.549 la 25.679 doar în ultimul an, iar amenzile aplicate de ASF într-un an reprezintă fabuloasa sumă de 677.000 lei, ridicol de mică în comparație cu cifrele de afaceri. Asigurarea RCA are ca scop protecția reală a asiguraților pentru daunele produse din culpă, în limitele prevăzute de lege - și anume 1.220.000 euro pentru daunele materiale și 6.070.000 euro pentru vătămări corporale, nicidecum nu are drept scop plata daunelor după bunul plac al asiguratorilor, în scopul micșorării primelor de asigurare. COTAR a solicitat Parlamentului României să înceapă, în regim de urgență, procesul de destituire a întregului Consiliu al Autorității de Supraveghere Financiară și numirea unei noi conduceri, formată din profesioniști, orientați către consumatori. Biroul de Presă COTAR CONFEDERAŢIA OPERATORILOR şi TRANSPORTATORILOR AUTORIZAŢI din ROMÂNIA (C.O.T.A.R.), cu sediul în Bucureşti, str. George Enescu, nr. 27-29, sector 1, reprezentativă la nivel naţional, conform Legii nr. 62/2011 şi a Sentinţei Civile nr. 23 FED/16.11.2013, Sentinţă Civilă nr. 2 REP/16.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe sectorul de activitate „transporturi rutiere”, ”şcoli de conducere auto” având ca membri federaţii şi asociaţii din rândul transportatorilor de persoane, transportatorilor în regim de taxi şi închiriere, şcolilor de conducători auto,unitatilor reparatoare." Răspunsul COTAR la Adresa ASF: "Către: Autoritatea de Supraveghere Financiară În atenția: Doamnei Doina Dascălu, Prim-Vicepreședinte Domnului Cristian Roșu, Vicepreședinte - Sectorul Asigurări - Reasigurari Domnului Gabriel Grădinescu, Vicepreședinte – Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare Domnului Ştefan Daniel Armeanu - Vicepreşedinte - Sectorul Sistemului de Pensii Private Domnului Jozsef Birtalan - membru neexecutiv Domnului Ioan Gheorghe Țara - membru neexecutiv Doamnei Aura Gabriela Socol - membru neexecutiv Domnului Ovidiu Răzvan Wlassopol - membru neexecutiv Spre știința: Guvernului României Domnului Ludovic Orban, Prim-ministru Parlamentului României Domnului Marcel-Ion Ciolocu, Președintele Camerei Deputaților Domnului Robert Cazanciuc, Președinte interimar al Senatului României Domnului Lazăr Sorin, Președinte al Comisiei de Buget – Finanțe, Camera Deputaților Domnului Viorel Arcas, Președinte al Comisiei de Buget, Finanțe, Activitate Bancară, Senatul României Domnului Daniel Zamfir – Președinte al Comisiei economice, industrii și servicii, Senatul României Subscrisa, Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R), constituită din federații și asociații din rândul transportatorilor de persoane, transportatorilor în regim de taxi şi închiriere, şcolilor de conducători auto și unități reparatoare, reprezentativa pe aceste segmente de activitate conform legii 62/2011,reprezentată legal prin domnul Vasile Ștefănescu - Președinte, având în vedere răspunsul Autorității de Supraveghere Financiară (”Răspunsul ASF”), formulat față de scrisoarea deschisă prin care C.O.T.A.R. a semnalat derapajele existente pe piața de asigurări din România care vor conduce la colapsul generalizat al acesteia, precum și disfuncționalitățile existente în activitatea ASF, transmitem prezenta ADRESĂ prin care aducem clarificări și informații suplimentare în legatură cu scrisoarea deschisă a COTAR din data de 24 aprilie 2020 (”Scrisoarea Deschisă”), precum și cu Răspunsul transmis de către Autoritatea de Supraveghere Financiară prin adresa nr. 2382/30.04.2020. Vom arăta în cele ce urmează faptul că, departe de a dovedi netemeinicia celor semnalate de COTAR, Răspunsul ASF dezvoltă în continuare o serie de afirmații și raționamente inexacte, care pur și simplu nu sunt sprijinite de realitatea faptică din piața de asigurări. Pe de altă parte, multe dintre elementele semnalate în cuprinsul Scrisorii Deschise au rămas fără răspuns, aspect ce poate fi explicat prin lipsa totală de argumente prin care ASF să poată combate în mod efectiv afirmațiile COTAR. ASF apreciază că scopul documentului transmis de COTAR este de a denigra instituția și de a crea presiune asupra conducerii acesteia, calificând în mod simplist mesajul Scrisorii Deschise ca fiind motivat de realizarea unor interese financiare. În alte cuvinte, ASF a manifestat din nou aceeași atitudine neproductivă cu care ne-au obișnuit autoritățile publice: în loc de a tratata problemele semnalate și de a implementa soluții concrete, autoritatea alege să denatureze scopul demersurilor făcute de cetățeni, raportându-se la acestea din urmă fie prin declinarea responsabilității, fie prin a răspunde în mod selectiv și incomplet la problemele sesizate. Aspectele financiare sunt, într-adevăr, un motiv important pentru care fiecare persoană acționează sau reacționează. Însă demersul COTAR nu a urmărit să obțină o îmbogățire nejustificată a membrilor săi, așa cum încearcă să creeze impresia Răspunsul ASF, ci doar valorificarea, în condiții normale, a drepturilor și intereselor lor legitime. Reamintim că, în calitate de organ reprezentantiv pentru un important sector al economiei naționale, COTAR reunește și protejează interesele a mii de lucrători/agenți economici și, prin extensie, interesele a mii de familii de cetățeni români a căror bunăstare este afectată în mod direct de (in)activitatea ASF. Aceștia nu urmăresc decât o justă valorificare a muncii oneste pe care o desfășoară în cadrul multitudinii de activități producătoare de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul național. Probabil că pentru funcționarii și persoanele din cadrul ASF, ale căror venituri și nivel de trai au rămas neschimbate în pofida pandemiei existente și a restricțiilor impuse de aceasta, sunt greu de înțeles dificultățile cu care se confruntă zeci de mii de agenți economici și salariați din domeniul privat, care, din cauza abuzurilor comise de asigurători și nesancționate de ASF, se văd puși în imposibilitatea de a-și asigura mijloacele minime de existență. Așadar, intenția noastră nu este aceea de a denigra ASF, ci de a scoate în evidență incapacitatea managerială a persoanelor care asigură conducerea Autorității și de a sensibiliza persoanele și instituțiile care pot decide și acționa pentru că situația actuală, una anormală din punctul nostru de vedere, nu mai poate continua. Acesta este contextul în care trebuie înțelese afirmațiile regăsite în cuprinsul Scrisorii Deschise a COTAR și clarificările suplimentare din prezentul document. În ceea ce privește protecția consumatorului Referitor la numărul de petiții/reclamații înregistrate de ASF și comparația acestora cu alte piețe (Germania) În cuprinsul Răspunsului ASF se susține că numarul de petiții/reclamații nu a crescut de la 8.313 (în anul 2018) la 25.679 (în anul 2019), asa cum a transmis COTAR, ci că, în realitate, numarul acestora a crescut de la 10.549 la 25.679. Remarcând, sub un prim aspect, faptul că inclusiv această situație este aptă să sublinieze ”performanțele” din activitatea ASF, facem următoarele precizări cu privire la situația acestora, inclusiv prin comparație cu piața asigurărilor din Germania, avută în vedere și de ASF. Din totalul celor 25.679 petiții înregistrate pe piața din România, 91,94% vizau asigurările RCA și Carte Verde, iar asigurările CASCO reprezentau doar 2,3% din numărul acestora. Așadar, 94,24% din totalul reclamațiilor adresate pieței de asigurari au vizat probleme ale pieței de asigurări auto. În cifre absloute, aceasta înseamnă un număr de 24.200 de petiții/reclamații care vizau numai neregularitățile existente pe piața asigurărilor auto (94,24% din 25.679 petiții 24.200 petiții). Facem aceasta precizare în contextul afirmațiilor inexacte din cuprinsul Răspunsului ASF, prin care Autoritatea a încercat să inducă în eroare destinatarii scrisorii deschise (care constituie, în același timp, autorități cu atribuții de supraveghere și control asupra activității sale), făcând comparații între numărul reclamațiilor pentru toate produsele de asigurare din Germania, față de numarul de reclamații pentru toată piața din România, deși situația prezentată de COTAR a vizat exclusiv abuzurile privind asigurarile auto, domeniu care preocupă transportatorii. Pentru o corectă înțelegere a dimensiunii derapajelor existente, vom prezenta situația reclamațiilor defalcat pe categorii/domenii: Comparație între piața românească și cea germană pentru produsul RCA + CASCO. Transmitem atașat o situație a reclamațiilor pe piața din Germania în anul 2018 (Anexa 1). Documentul are mai multe file, fiind structurat pe clase de asigurări. Situația la care facem referire se regăsește la fila Bschw_KFz, adică “Plangeri Auto” (în germană - Beschwerden Kraftfahrzeug). În acest document se regăsește evidențiat cu culoare roșie numărul de petiții din clasa de asigurări auto, pentru fiecare asigurator în parte, precum și numărul total al reclamațiilor pentru anul 2018. După cum se poate constata, în timp ce România are 24.200 de reclamații la adresa pieței de asigurări auto, Germania a înregistrat doar 1.162 astfel de reclamații, deși piața auto din Germania este de peste 8 ori mai mare decât cea din România, având peste 65 de milioane de autovehicule înscrise în circulație. Comparație între piața românească și cea germană doar pentru produsul RCA Dacă vom analiza numărul de petiții/ reclamații doar pentru clasa RCA, comparația este absolut dramatică pentru România. În documentul denumit Situație reclamații din Germania 2018 există un tabel denumit Bschw_Haftpflicht, adică “Plangeri Asigurari Obligatorii” Reclamații RCA. În acel tabel (Anexa 2) veți găsi evidențiate cu roșu toate reclamațiile înregistrate de piața germană pentru produsul RCA. În anul 2018, în Germania au fost înregistrate în total 360 de reclamații pentru produsul RCA. În România, din totalul celor 25.679 petiții înregistrate de ASF, 91,94% vizau produsele RCA, adică un număr de 23.609 de petiții pentru produsul RCA în România. Subliniem faptul că aceste cifre sunt cu atat mai zguduitoare, în contextul în care piața de asigurări auto din Germania este de aproximativ 8 ori mai mare față de cea din România. Din punctul de vedere al COTAR, comparația pe care ASF o face între media petițiilor/reclamațiilor analizate și solutionate la nivel european și piața din România este forțată și realizată doar în scopul de a denatura situațaia reală și de a distrage atenția de la gravele probleme existente. Susținem acest lucru deoarece contractele în vigoare la sfârșitul anului pe care piața europeană le ia în calcul sunt contracte anuale, în timp ce în România există contracte încheiate inclusiv pe o lună, două, etc. Totodată, arătam că, în anul 2018, în Germania au fost depuse un număr de 360 de petiții, în condițiile în care erau în vigoare 40.391.825 de polițe (un număr de 16 societăți nu au comunicat acest indicator). Rezulta ca la 1000 polițe RCA valabile la 31.12.2018, au fost înregistrate 0,0088 reclamații. Nu se cunoaște această situație pentru România deoarece ASF nu a facut public acest indicator și oricum nu poate fi mai mic decat în Germania și implicit decât media europeană. În aceste condiții, onorații destinatari ai acestui document vor putea concluziona dacă într-adevăr situația semnalată de COTAR are la bază ”inexactități și interpretări răuvoitoare” sau dacă, dimpotrivă, acesta nu face decât să semnaleze probleme reale cu care se confruntă piața de asigurări. În mod normal, existența unor probleme care genereză aproximativ 25.000 de reclamații din partea cetățenilor într-un singur an, ar face orice funcționar/autoritate publică de bună credință să-și pună serioase întrebări cu privire la eficacitatea activității sale. În ceea ce privește modalitatea în care autoritățile competente din cele două țări (România și Germania) se raportează la petițiile/reclamațiile primite și gestionează activitatea de înregistrare și soluționare a acestora, facem următoarele precizări, dovedite prin înscrisurile atașate prezentei adrese: În cazul BAFIN (Germania) o petiție/reclamație se poate înregistra prin e-mail, fax, scrisoare în format letric și prin intermediul unei aplicații on-line dedicate; În cazul ASF (România), o petiție/reclamație nu poate fi înregistrată prin e-mail, nu poate fi înregistrată prin Fax, nu poate fi transmisă prin scrisoare în format letric sau depusă la registratură, însă poate fi depusă prin intermediul unei aplicații on-line, cu mențiunea că, pe timpul stării de urgență, aceasta aplicație a permis doar un număr limitat de reclamații, până în momentul în care consiliul ASF a fost notificat și a remediat după câteva săptămâni acest abuz față de consumatori. Referitor la modalitatea de gestionare a reclamațiilor înregistrate de către ASF În contextul analizei asupra modalității de gestionare a reclamațiilor, considerăm relevantă prezentarea dispozițiilor art. Art 50 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, conform cărora: “Pe durata stării de urgență, autoritățile administrației publice centrale și locale vor lua măsuri pentru organizarea activității astfel încât să fie evitat, pe cât posibil, contactul direct între persoane, inclusiv prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare.” Cum a înțeles ASF să facă aplicarea acestor prevederi menite să asigure bună comunicare cu publicul în sensul Decretului nr. 195/2020? Prin implementarea unor măsuri cum ar fi: Eliminarea posibilității de transmitere a reclamațiilor prin intermediului registraturii, canal de comunicare prin care erau transmise 7,99% dintre reclamații; Eliminarea posibilității de transmitere a reclamațiilor on-line prin e-mail, modalitate prin care erau transmise ASF “doar” 69,34% dintre reclamații; Eliminarea posibilității de transmitere a reclamațiilor prin poștă, modalitate prin care erau transmise 6,45% dintre reclamații; Limitarea numărului de reclamații care pot fi transmise prin intermediul aplicației on-line, așa cum ASF recunoaște în Răspunsul formulat față de Scrisoarea Deschisă. Această practica abuzivă, recunoscută de ASF în cuprinsul Răspunsului său, rectificată numai după câteva săptămâni și doar în urma notificărilor transmise de către petenți și membri COTAR către conducerea ASF, împrejurare pe care Autotitatea “a omis” să o menționeze. Prin acest mijloc de comunicare erau transmise 16,25% dintre petiții până în momentul în care ASF a intervenit, în timpul stării de urgență, asupra aplicației și a limitat numărul de reclamații care pot fi transmise prin intermediul acesteia. În realitate, ASF a închis de o luna și jumătate aproximativ 90% dintre canalele de comunicare cu publicul. În loc de a proteja consumatorii de asigurări de abuzurile operatorilor așa-zis supravegheați și de a lua măsuri pentru creșterea numărului de mijloace de comunicare on-line în perioada stării de urgență, ASF a dispus măsuri cu efect tocmai opus, încălcând în acest sens prevederile Art 50 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, care prevede faptul ca autoritățile trebuie să asigure mijloace electronice de comunicare și NU să restrângă toate mijloacele de comunicare și cu precădere cele electronice. De parcă toate aceste elemente nu erau suficiente, ASF a adoptat și alte măsuri menite să restrângă posibilitatea consumatorilor de asigurări de a-și valorifica drepturile prevăzute de lege, dintre care menționăm: ASF se prevaleaza de prevederile art. 56 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, conform cărora “Pe perioada stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează.” Practic, daca tot au fost închise 90% dintre canalele de comunicare cu publicul, ASF a decis să majoreze (dubleze) termenul de soluționare a petițiilor, fapt care l-a comunicat explicit și prin afișare pe website-ul instituției, unde se regăsește următorul mesaj: “ANUNȚ: Conform art. 56 din Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, “ pe perioada stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează."– extras de pe pagina principală a website-ului ASF. Începând cu luna martie 2020 ASF nu mai recunoaste dreptul cesionarului (care, în temeiul mecanismului subrogației, preia toate drepturile persoanei păgubite devenind el însuși persoana păgubită în sensul legislației aplicabile) de a formula și înregistra reclamații pe rolul ASF. Subliniem că mecanismul perfect legitim al cesiunii de creanță a fost utilizat și acceptat (inclusiv de către ASF) ca fiind un mijloc de sprijin al consumatorilor care beneficiază astfel de o soluționare promptă a situației dificile create fără culpa lor (avarierea autovehiculului pesonal), fără a fi nevoiți să poarte un îndelungat ”război” cu asigurătorii, persoana vinovată de producerea accidentului și, mai nou, ASF. Reiterăm faptul că această schimbare în conduita ASF a apărut fără ca între timp să fi intervenit vreo modificare legislativă care să o justifice. În acest context, revenim cu aceeași întrebare legitimă: Cand a gresit departamentul petitii al ASF interpretând aceeași normă, până în luna martie 2020 sau după luna martie 2020, când a emis un punct de vedere total opus celui inițial? Referitor la modalitatea în care ASF răspunde la reclamațiile înregistrate, prin preluarea punctului de vedere al asigurătorului În nenumarate cazuri, s-a constatat că în loc de a verifica temeinicia notelor de fundamentare transmise de către societățile de asigurări, preia explicațiile și punctele de vedere incalificabile exprimate de aceștia cum ar fi stabilirea despagubirilor prin raportare la ”nivelul de trai din Romania”, iar nu la prejudiciul efectiv suferit (practică întâlnită la Euroins Romania Asigurare-Reasigurare) sau solicitarea unui număr de zece facturi anterioare și ulterioare (aferente altor servicii prestate unor terti) celei depuse la dosarul de daună (practică utilizată de societatea City Insurance), demonstrând veleități de autoritate de control fiscal precum ANAF. Pentru a demonstra verificitatea susținerilor noastre, pe care ASF le-a calificat în mod nejustificat ca fiind triviale, atașăm prezentei documente (Anexa4) care atestă identitatea ideilor exprimate de ASF și asigurători. Referitor la costurile generate de modalitatea în care ASF gestionează petițiile/reclamațiile Un alt element pe care dorim să-l tratăm în cadrul prezentei subsecțiuni vizează costurile generate de modalitatea în care ASF înțelege să-și îndeplinească atribuțiile, refuzând să ia măsurile necesare pentru stoparea abuzurilor care generează un număr tot mai mare de petiții/reclamații. Pe baza informațiilor publicate de ASF, a fost determinat un cost de aproximativ 300 de lei pentru fiecare raspuns la petițiile/reclamațiile înregistrate. Pentru că anul trecut numărul acestora a crescut exponențial, doamna Doina Dascălu, prim-vicepreședinte ASF, a fost nevoită să aloce resurse suplimentare pentru a face față valului de reclamații care punctau gravele nereguli ale pieței de asigurări. A fost necesară detașarea unor persoane din cadrul Fondului de Garantare al Asiguraților (FGA), care să asiste personalul ASF doar cu activitatea de gestionare a reclamațiilor, activitate în care au fost implicați inclusiv consilierii din cabinetul doamnei prim-vicepreședinte, la care se adaugă alte persoane din cadrul ASF. Este incredibil cum conducerea ASF, în loc de a disciplina piața de asigurări, a ales să le permită societăților de asigurare realizarea unor venituri de zeci de milioane de euro, calcând în picioare drepturile pagubiților (prin refuzul de a soluționa dosarele de daună conform legii, neachitarea despăgubirii sau diminuarea nejustificată a acesteia, etc.) În tot acest timp, ASF a fost nevoită să detașeze o armată de oameni a căror singură activitate constă în gestionarea reclamațiilor. Ar fi intersant ca Parlamentul Romaniei și/sau Curtea de Conturi a României să solicite conducerii ASF informații privind numărul persoanelor implicate în anul 2019 în activitatea de gestionare a reclamațiilor și ce buget de salarii și logistică a presupus această activitate. Ceea ce se cunoaște cu certitudine este faptul că salariile nete lunare ale celor implicați în procesul de raspuns la reclamații a depășit 75.000 de euro pe lună, sumă la care se adaugă taxele către bugetul de stat și cheltuielile cu logistica. Pentru ce toate acestea? Pentru că actuala conducere a ASF prefera să plătească aproximativ un milion și jumatate de euro/an salariile și logistica necesară, decât să ”deranjeze” asigurătorii prin măsuri eficiente care să asigure conformarea acestora cu legea și, implicit, reducerea numărului de reclamații. Referitor la dreptul cesionarilor de a formula reclamații către ASF în baza cesiunilor de creanță și refuzul ASF de a (mai) recunoaște validitatea acestui mecanism Cu privire la acest subiect, apreciem că sunt necesare o serie de clarificări prealabile, care să perimită o înțelegere corectă a scopului, efectelor și modalității în care mecanismul cesiunii de creanță funcționează în domeniul asigurărilor auto. În contextul abuzurilor existente pe piață, descrise de COTAR inclusiv în cuprinsul Scrisorii Deschise, persoanele păgubite, care, prin ipoteză, nu au nicio culpă în producerea accidentului soldat cu pagube, se confruntă cu un număr tot mai mare de obstacole și piedici în calea valorificării drepturilor lor legitime. Acestea constă în refuzul asigurătorului de a efectua constatarea în condițiile legii, refuzul de a achita despăgubirea sau reducerea nejustificată a acesteia, existența unor presiuni considerabile din partea asigurătorilor pentru acceparea unor soluții de reparație improprii, stabilite unilateral de asigurători, cu promisiunea că în acest caz soluționarea dosarului de daună (și, implicit, plata despăgubirii) se va realiza cu celeritate, etc. Mai nou, acestor abuzuri ale asigurătorilor li se adaugă cele săvârșite de ASF, constând în restrângerea dreptului de a formula reclamații, prelungirea nejustificată a duratei de soluționare, refuzul autorității de a lua măsurile necesare pentru remedierea neregularităților, și altele. În acest context, nu puțini sunt cei care, confruntați cu aceste realități, aleg fie să renunțe la drepturile lor, ajungând să suporte (total sau parțial) costurile reparațiilor din propriile resurse, fie să utilizeze în continuare autovehiculul avariat fără efectuarea reparațiilor, punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. Totuși, cei care doresc să își valorifice în condițiile legii drepturile pe care le au în calitate de consumatori de asigurări, au posibilitatea cesionării drepturilor lor către entități (spre exemplu, unitățile reparatoare) care, dispunând de experiența și cunoștințele tehnice necesare, sunt apte să asigure realizarea acestui deziderat. În mod evident, acest mecanism nu este pe placul asigurătorilor, întrucât un consumator care, beneficiind de asistență de specialitate, este corect și complet informat, nu mai poate fi determinat (prin mijloace de presiune mai mult sau mai puțin legale) să accepte o încalcare sau o diminuare a drepturilor sale, ceea ce se traduce în profituri ilicite mai reduse pentru asigurători. Întrucât, așa cum rezultă din practica recentă, ceea ce nu este pe placul asigurătorilor, nu este nici pe placul ASF, între cele două entități existând o identitate de interese, acest mecanism perfect legitim și menit să vină în sprijinul consumatorului, nu mai este recunoscut de către actuala conducere a Autorității. Subliniem că mecanismul cesiunii de creanță este în deplină concordanță atât cu prevederile legale generale regăsite în Codul Civil (”C.civ.”), cât și cu cele specifice domeniului asigurărilor RCA, așa cum vom arăta în paragrafele următoare. De altfel, valabilitatea și efectele acestui mecanism au fost acceptate în mod neechivoc atât de către asigurători cât și de ASF, de la înființarea acestei autorități și până în martie 2020 când, în mod subit, ASF a decis să nu mai accepte acest mecanism. Până în luna martie 2020, ASF a primit și soluționat toate petițiile/reclamațiile formulate de cesionari care, subrogându-se în drepturile persoanelor păgubite (ca efect al cesiunii) au preluat toate drepturile acestora, inclusiv acela de a sesiza ASF cu practicile ilicite ale asigurătorilor. Însă, începând cu luna martie 2020, ASF refuză să mai recunoască valabilitatea acestui mecanism și procedează la clasarea tuturor petițiilor/reclamațiilor formulate în aceleași condiții, fără ca între timp să fi intervenit o modificare legislativă care să justifice această modificare de conduită. În contextul abuzurilor și derapajelor existente pe piața asigurărilor din România și detaliate în cuprinsul Scrisorii Deschise a COTAR, este limpede că această modificare subită și nejustificată în conduita ASF nu este decât un mijloc suplimentar prin care se vine în sprijinul asigurătorilor, prin blocarea efectivă a tuturor modalităților prin care abuzurile acestora din urmă pot fi reclamate. Totuși, o astfel de practică, aflată în flagrant dezacord cu legislația aplicabilă și incompatibilă cu cerințele unui stat democratic se impune a fi cenzurată de către autoritățile cărora legea le recunoaște atribuții de supraveghere și control asupra ASF, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează. Legislația din domeniul asigurărilor recunoaște tuturor petenților, persoane fizice sau juridice, dreptul de a formula și înregistra pe rolul ASF reclamații și de a obține soluționarea acestora Conform prevederilor Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (”Legea nr. 132/2017”), reprezintă contravenție nerespectarea, de către asigurători, a dispozițiilor referitoare la despăgubirea persoanei prejudiciate pentru întreg prejudiciul rezultat dintr-un risc asigurat (art. 11), modul de calcul al despăgubirilor (art. 14), soluționarea cererii de despăgubire (art. 21) și respectiv plata despăgubirii (art. 23). Mai departe, art. 37 alineatul (3) din același act normativ stabilește că activitatea de constatare și sancționare a contravențiilor se realizează de către ASF, în condițiile legislației specifice în domeniu, inclusiv Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare (”Legea nr. 237/2015”) și Legea nr. 32/2000 – în prezent Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări (”Legea nr. 238/2018”). Cu privire la petiții/reclamații în special, prevederile art. 8 alin. (12) din Legea nr. 237/2015 stabilesc faptul că ”A.S.F. răspunde la petiţiile referitoare la activitatea societăţilor primite de la contractanţi, păgubiţi sau reprezentanţi ai acestora”, dispoziții similare fiind regăsite și în legea nr. 236/2018, cu privire la activitatea intermediarilor de asigurări. Pe baza dispozițiilor legale anterior menționate și în vedera punerii acestora în aplicare, ASF a emis Norma nr. 18/2017 privind activitatea de soluționare a petițiilor, articolul 2 din acest act normativ definind noțiunile de lucru astfel: ”1. petent - persoană fizică sau juridică care are calitatea de asigurat, contractant, beneficiar, persoană prejudiciată sau reprezentanţi ai acestora, aşa cum sunt definite de legislaţia în vigoare; petiţie - cererea, reclamaţia, sesizarea, formulată în scris ori prin poştă electronică, prin intermediul căreia un petent îşi exprimă nemulţumirea cu privire la activitatea societăţilor şi brokerilor” Așadar, conform poziției exprimate de ASF în cuprinsul reglementărilor proprii, noțiunea de ”petent” cuprinde persoana fizică, dar și persoana juridică și reprezentanții acestora, astfel cum sunt aceștia definiți de legislația în vigoare. Revenind la prevederile Legii nr. 132/2017, art. 2 pct. 20 din acest act normativ definește noțiunea de persoană prejudiciată astfel: ”persoană prejudiciată - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA.” Se constată, de la bun început, că legea nu face distincție între persoana fizică și persoana juridică, recunoscând fiecăreia dintre acestea calitatea de persoană prejudiciată. De altfel, acest fapt este în acord cu finalitatea și mecanismele actului normativ în general, dat fiind că inclusiv persoanele juridice pot fi parte într-un contract de asigurare, pot deține în proprietate automobile și pot, deci, avea calitatea de persoana prejudiciată ca urmare a producerii unui risc asigurat. Excluderea persoanelor juridice de la exercitarea unui drept expres recunoscut de lege (cum este dreptul la petiționare/ formularea de reclamații cu privire la abuzurile asigurătorilor), în condițiile în care acestora li se aplică aceleași mecanisme ca persoanelor fizice, este o măsură lipsită de temei legal. Dispozițiile din Codul civil privind cesiunea de creanță și subrogația atestă transferul tuturor drepturilor aferente creanței cesionate Așa cum s-a reținut și în cuprinsul Adresei ASF, dispozițiile art. 1566 alin. (1) din Codul Civil stabilesc faptul că: ”Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ.” Cu toate acestea, conform normelor de interpretare și aplicare a legii, prevederile anterior menționate nu vor fi analizate izolat, ci împreună cu toate celelalte prevederi aplicabile în speță, dintre care amintim pe cele ale art. 1568 alin. (1) C.Civ., conform cărora: ”(1) Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.” Mai mult, potrivit art. 1573 C. civ. „creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului”, astfel că prin contractul de cesiune de creanță încheiat potrivit legii între proprietarul vehiculului avariat și unitatea reparatoare, aceasta din urmă se subrogă în totalitatea drepturilor persoanei prejudiciate. Nu pot fi primite afirmațiile Autorității referitoare la presupusul caracter netransmisibil al dreptului la despăgubire având în vedere conținutul dispozițiilor art. 1569 C.Civ. conform cărora ”(1) Nu pot face obiectul unei cesiuni creanţele care sunt declarate netransmisibile de lege.” Așadar, au caracter netransmisibil doar acele drepturi de creanță care sunt declarate astfel prin lege. Din această perspectivă, atragem atenția că nici Legea nr. 132/2017 și nici legislația conexă nu conțin vreo prevedere care să instituie un caracter netransmisibil al dreptului de creanță izvorât dintr-un contract de asigurare RCA. De altfel, în conținutul Adresei ASF nu este indicată nicio astfel de prevedere, deși este incontestabil că avansarea unei teze presupune fundamentarea temeinică a acesteia, mai ales atunci când ea propune o restrângere fără precedent a unui drept fundamental cum este dreptul de a sesiza o autoritate publică în legătură cu aspecte care țin de competența sa exclusivă. Așadar, în baza contractului de cesiune de creanță încheiat cu persoana păgubită, este transmisă nu doar creanța, ci și ”toate drepturile în legătură cu aceasta”, adică inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 132/2017, Norma nr. 20/2017 și legislația conexă, printre care se numără și cel referitor la formularea și înregistrarea pe rolul ASF a unor reclamații/sesizări, în situațiile în care asigurătorii săvârșesc încălcări ale legislației incidente. În practică, este bine cunoscut faptul că prin efectul cesiunii operează o subrogare a cesionarului în drepturile cedentului, acesta fiind motivul pentru care cesionarul este îndreptățit să solicite și să obțină plata despăgubirii de la asigurătorul RCA. De altfel, acesta este un mecanism de largă răspândire și a cărui valabilitate nu a fost contestată niciodată de către ASF anterior lunii martie 2020. Prevederile legale anterior menționate susțin concluzia că atunci când o terță persoană (în acest caz, unitatea reparatoare), în baza convențiilor încheiate (cesiune de creanță, subrogație), înlătură consecințelor riscului asigurat produs și aduce bunul la starea de funcționare anterioară (în acest caz, prin efectuarea lucrărilor de reparație), ea este cea care suportă prejudiciul și tot unitatea reparatoare este îndreptățită să primească despăgubirea și să exercite drepturile din contractul de asigurare, inclusiv cel de a se adresa autorităților competente în vederea remedierii unor abuzuri. Or, date fiind, formularea legii și interpretarea corectă care se impun cu privire la textul art. 1568 C.civ., care nu prevede nicio excepție de la transferul integral al drepturilor de la cedent către cesionar, rezultă dincolo de orice dubiu faptul că cesiunea de creanță încheiată între proprietarul vehiculului avariat și unitatea reparatoare sau alte entități include toate drepturile în legătură cu recuperarea integrală a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri de către asigurătorul RCA. Din această perspectivă, este evidentă strânsa legătură între (i) dreptul cesionarului de a încasa despăgubirile datorate de către asigurător, prevăzut în contractul de cesiune de creanță încheiat cu proprietarul vehiculului avariat, și (ii) dreptul cesionarului de a valorifica creanța cedată, de a acționa în vederea relizării dreptului cedat, inclusiv prin depunerea de petiții/reclamații/sesizări adresate ASF, care este autoritatea competentă în acest domeniu, conform legii. Așadar, dreptul de a solicita plata integrală a despăgubirilor și de a sesiza ASF în cazul nerespectării obligației de plată de către asigurător reprezintă un drept inerent dreptului la încasarea despăgubirilor datorate, transferat cesionarului prin intermediul contractului de cesiune de creanță. În plus față de cele de mai sus, formularea și depunerea unei reclamații la ASF, de către cesionar, este justificată și susținută și în raport de următoarele considerente: Potrivit art. 1578 C. civ. „Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care: ... b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului.” Obligația de a plăti valoarea integrală a despăgubirilor rezultă și din prevederile Codului Civil privind răspunderea civilă delictuală, care prevede la art. 1385 (Întinderea reparaţiei) că „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Prevederile art. 14 din Legea nr. 132/2017 stabilesc faptul că: „(1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului ”. 37 din Legea nr. 132/2017 prevede că încălcările privind neplata despăgubirilor în mod integral și/sau la timp sunt considerate contravenții: „(1) Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte:a) neplata integrală la termen de către asigurătorii RCA a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie RCA ”, ASF fiind autoritatea competentă și responsabilă de sanționarea acestor fapte. Față de cele prezentate mai sus, considerăm că nici argumentul regăsit în Răspunsul ASF conform căruia ”normele care reglementeză asigurarea de răspundere civilă delictuală nu conțin dispoziții referitoare la cesionarea drepturilor decurgând dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă” nu poate sprijini poziția recent adoptată de ASF. Este bine cunoscut faptul că la baza oricărui sistem de drept se află o serie de principii fundamentale și general aplicabile, printre care și cel conform căruia: ”Tot ceea ce legea nu interzice, permite.” Menționăm, totuși, faptul că în cuprinsul Codului Civil se regăsesc numeroase prevederi care fac referire la posibilitatea/necesitatea transmiterii sau cedării drepturilor rezultând dintr-un contract de asigurare (a se vedea, spre exemplu, dispozițiile art. 1484 C.civ.). Față de aceste dispoziții, cuprinse într-o lege organică având forță juridică superioară, și în absența unor prevederi contrare în legislația specială (aspect reținut și în Răspunsul ASF), considerăm că restrângerea aplicabilității acestui mecanism este lipsită de temei legal. Legislația aplicabilă în domeniul asigurărilor RCA nu conține prevederi derogatorii care să limiteze în vreun fel posibilitatea intervenirii unei cesiuni de creanță între proprietarul vehiculului avariat și unitatea reparatoare sau efectele acestui mecanism Legislația RCA nu introduce elemente derogatorii în ceea ce privește posibilitatea de a încheia contracte de cesiune de creanță prin care drepturile persoanei prejudiciate să se trasfere către unitățile reparatoare, în condițiile prevăzute de Codul Civil. De altfel, acest fapt este confirmat și de practica și uzanțele specifice pieței asigurărilor RCA, în care astfel de contracte sunt încheiate în numeroase dosare de daună. Mai mult decât atât, că Legea nr. 132/2017 prevede în mod expres posibilitatea încheierii contractelor de mandat în scopul reprezentării intereselor persoanei prejudiciate. Totodată, prevederile art. 2 punctul 20 din Legea nr. 132/2017 definesc persoana prejudiciată ca fiind ”persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA”. Legea nu utilizează sintagme precum ”persoana care deține în proprietate bunul avariat” sau ”victima/persoana lezată în cadrul evenimentului produs ca urmre a unui risc asigurat” tocmai pentru a nu limita nejustificat sfera de aplicare a prevederilor legii. Lecturând expunerea de motive care a stat la baza adoptării Directivei 2009/103/CE, pe care Legea nr. 132/2017 a transpus-o în dreptul național, se poate constata că voința legiuitorului (național și european) a fost aceea de a asigura persoanelor păgubite cât mai multe mijloace în vederea protejării intereselor lor. Din această perspectivă, s-a avut în vedere faptul că dinamica relațiilor rezultând din raporturile de asigurare impune și utilizarea unor mecanisme cum sunt mandatul, cesiunea de creanță, subrogația, tocmai pentru a asigura persoanelor o procedură cât mai facilă în vederea reparării prejudiciului suferit, fiind astfel atins dezideratul reglementării - protecția sporită a consumatorilor de asigurări. În același timp, dispozițiile art. 4 alin. (1) din legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare al asiguraților, relevante pentru speța de față, definesc noțiunea de „creditori de asigurări” ca fiind, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (ii) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; (iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. Așadar, legislația din domeniul asigurărilor reglementează expres ipoteza în care creditorul de asigurări (persoana îndreptățită să primească despăgubirea și să exercite celelalte drepturi rezultând din contractul de asigurare) să nu fie una și aceeași persoană cu cea indicată în contractul de asigurare. Cu alte cuvinte, calitatea de creditor de asigurare și, implicit, aceea de persoană păgubită, poate fi deținută și de o terță persoană (în acest caz, unitatea reparatoare) care va fi asimilată persoanei păgubite în temeiul legii sau al convenției. Este limpede că atunci când unitatea reparatoare, în baza convențiilor încheiate (cesiune de creanță, subrogație), efectuează lucrările necesare pentru înlăturarea consecințelor riscului asigurat și aducerea bunului la starea de funcționare anterioară, ea este cea care suportă prejudiciul și tot unitatea reparatoare este îndreptățită să primească despăgubirea și să exercite drepturile din contractul de asigurare, inclusiv cel de a se adresa autorităților competente în vederea remedierii unor abuzuri. Practica judiciară confirmă atât valabilitatea contractelor de cesiune de creanță încheiate între proprietarii vehiculelor avariate și unitățile reparatoare, cât și efectele acestora Modalitatea în care ASF înțelege să se raporteze la reclamațiile formulate de cesionari este cu atât mai neîntemeiată cu cât practica instanțelor judecătorești competente este unanimă în sensul reținerii valabilității contractelor de cesiune de creanță încheiate între proprietarii vehiculelor avariate și unitățile reparatoare. Menționăm că există mii de dosare având ca obiect plata sumelor datorate cu titlu de despăgubiri de către asigurători, unităților reparatoare – care au dobândit creanța și s-au subrogat în drepturile persoanei prejudiciate, iar soluțiile pronunțate de instanțele de judecată sunt într-o proporție covârșitoare (aproximativ 95%) în defavoarea asigurătorilor RCA, care ajung să fie obligați la plata tuturor debitelor restante și a penalităților aferente. Pentru pronunțarea acestor soluții instanțele competente: rețin, fără excepții, calitatea procesuală activă a cesionarilor – reclamanți în aceste litigii, și recunosc existența contractelor de cesiune de creanță și admit că, având în vedere efectele juridice pe care acestea le produc, unitățile reparatoare au dreptul de a solicita și încasa despăgubirile integrale de la asigurători. De asemenea, în ceea ce privește transmiterea tuturor drepturilor care au legătură cu creanța cedată, facem trimitere și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 985/2013 pronunțată în dosarul nr. 18764/3/2010, a reținut că cesionarul poate efectua toate demersurile legale necesare pentru recuperarea creanței, după cum urmează: „Cesionarea creanţei împreună cu garanţiile reale şi personale accesorii este prevăzută în art. 1 alin. (2) din contractul de cesiune, părţile convenind totodată în alin. (3) al aceluiaşi articol că cesionarul se va subroga în toate drepturile cedentului în legătură cu creanţa cesionată, urmând a exercita toate demersurile legale necesare în vederea recuperării întregii valori a creanţei (...).” „În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că apelanta este îndreptăţită să solicite de la intimată penalităţile de întârziere, având în vedere că, potrivit contractului de cesiune, creanţa se cesionează împreună cu garanţiile reale şi personale accesorii, iar cesionarul se subrogă în toate drepturile cedentului (…)”. Pentru a elimina orice îndoială cu privire la faptul că aceasta este interpretarea corectă a legislației anterior citate, facem referire la Decizia nr. 29 din 02.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Fără a dezvolta pe larg detaliile acestei proceduri, menționăm că prin această decizie Înalta Curte a tranșat o serie de controverse referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la care am făcut referire în prezenta cerere, stabilind că: Noțiunea de creditor de asigurare include și societatea de asigurare, titulară a dreptului de regres, care a despăgubit pe asiguratul său; Noțiunea de creanță de asigurare include și creanța izvorâtă din dreptul de regres al unui asigurător, împotriva altui asigurător (atunci când s-a făcut decontarea directă); În ipoteza exercitării dreptului de regres, plafonul de 450.000 lei se aplică pentru fiecare creanță în parte. De la bun început, se constată că teza avansată în Răspunsul ASF, respectiv că nicio altă persoana în afară de persoana asigurată nu poate exercita drepturile izvorâte dintr-un contract de asigurare, este lipsită de temei. Prin Decizia amintită, Înalta Curte a stabilit că aceste drepturi pot fi exercitate, spre exemplu și de către un alt asigurător, în speță fiind incident mecanismul decontării directe. De asemenea, Înalta Curte a menționat expres faptul că pot fi exercitate și alte drepturi decât cel de a încasa despăgubirea, spre exemplu acela de a se adresa FGA în calitate de creditor de asigurări, urmând ca plafonul indicat să fie aplicat pentru fiecare creanță în parte. Cu alte cuvinte, nu s-a transferat doar dreptul la o suma de bani, ci si natura/prerogativele acesteia. Ceea ce este important de subliniat, însă, este faptul că Înalta Curte și-a fundamentat soluțiile pronunțate prin referiri la mecanismul subrogației, pe baza caruia terțul este asimilat persoanei păgubite/persoanei îndreptățite să exercite drepturile din contractul de asigurare, inclusiv cel de a primi despăgubirea. Or exact același mecanism – subrogația – funcționează și în cazul cesiunilor de creanță încheiate cu proprietarii vehiculelor avariate. Reamintim că Decizia Înaltei Curți (atât soluția cât și considerentele acesteia) este general obligatorie, conform prevederilor art. 523 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, ASF nu poate adopta o conduită contrară acesteia. În considerarea tuturor celor ce preced, considerăm că, în pofida celor afirmate în Răspunsul ASF, poziția recent adoptată de Autoritate este întru totul neîntemeiată, impunându-se cenzurarea acesteia de către autotitățile cărora legea le recunoaște atribuții de supraveghere și control asupra activității ASF. În ceea ce privește sectorul de asigurări - reasigurări Referitor la procedura de suspendare a poliței RCA pentru perioada instituirii stării de urgență Împrejurarea că ne aflăm în data de 14.05.2020 și deja suntem la momentul în care va expira decretul privind instituirea stării de urgență, iar ASF nu a fost în măsură să transmită o formă finală legislativă privind suspendarea valabilității poliței RCA pentru perioada declanșării restricțiilor de circulație în timpul stării de urgență, prevedere care să se regăsească într-o eventuală ordonanță militară, pe de o parte denotă lipsă de interes în a proteja pe cei circa 8 milioane de consumatori de asigurari RCA iar, pe de altă parte, reprezinta o veritabilă acțiune de sabotare economică a domeniului de transport din România și a industriei auto care au în total circa 500.000 de angajați (la care se adaugă membri de familie, dependenți de aceștia) și care contribuie cu 15% la PIB-ul României. De asemenea, faptul că ASF și Uniunea Națională a Societăților de Asigurare-Reasigurare din România (”UNSAR”) au transmis aceleași mesaje, în care își prezintă îngrijorarea cu privire la o posibila majorare a polițelor RCA cauzată de introducerea procedurii suspendării poliței RCA, fără a fi prezentat un eventual procent de majorare, fără a fi transmis un studiu de impact și prin intermediul unor acte realizate în mod individual de către unele persoane din conducerea ASF, acționând fără avizul Consiliului ASF, conduce la concluzia că în cadrul Autorității se întamplă fapte extrem de grave, care ar trebui cercetate de către instituțiile competente. Referitor la tarifele de referință RCA anunțate de către ASF în Aprilie 2020 Așa cum am menționat și în Scrisoarea Deschisă, Poliția Română a anunțat la 1 aprilie 2020 faptul că numărul de accidente a scazut cu 72% de la instituirea stării de urgență. Așadar, numarul daunelor rezultate în urma accidentelor de circulație au scazut cu cel puțin 72%, putând fi concluzionat faptul că asigurătorii traversează cea mai profitabilă perioadă începând din anii ’90, continuând să încaseze tarifele aferente polițelor RCA, fără a efectua și despăgubiri, dată fiind reducerea incidentelor în trafic. De asemenea, ASF a transmis în cadrul Raportului cu privire la determinarea tarifelor de referință pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule pentru luna Aprilie 2020, faptul că cei trei paramateri principali care sunt luați în calcul pentru stabilirea primei RCA au scăzut în anul 2019. Frecvența daunei, severitatea daunei și prima de risc au ajuns la un minim al ultimilor 5 ani, astfel: Frecvența daunei era în anul 2018 de 6,26%, în timp ce pentru anul 2019 a fost de 5,29% (în scadere cu 15%); Severitatea daunei era de 6812 lei în anul 2018, în timp ce pentru anul 2019 a fost de 5740 lei (in scadere cu 15%); Prima de risc a fost de 426,34 lei în anul 2018, în timp ce pentru anul 2019 a fost de 303,64 lei (in scadere cu 29%). Toate aceste reduceri de costuri cu despagubirile, în loc de a se traduce în diminuări ale tarifelor sau alte măsuri care să vină și în sprijinul asiguraților, au condus, în mod paradoxal, la o finalitate tocmai contrară, respectiv creșterea tarifului mediu RCA cu 5%! Acesta este contextul în care ASF, la unison cu asociația asigurătorilor – UNSAR – își manifestă îngrijorarea că ar putea avea loc noi majorări ale tarifelor la polițele RCA, deși toate realitățile pieței indică necesitatea reducerii acestora. Referitor la schema Ponzi existentă pe piața de asigurări din România Prin comunicările publice transmise în mod repetat, COTAR a atras atenția asupra lipsei de sustenabilitate a planurilor de business implementate de asigurători, care nu se bazeaza pe principiile de asigurare, ci pe baza procedeelor cunoscute sub denumirea de ”Schema Ponzi”, o formă de fraudă care a adus prejudicii importante sistemelor financiare în întreaga lume (în România fiind cunoscut istoricul CARITAS), aceasta fiind definită ca un mecanism care poate menține iluzia unei afaceri durabile atâta timp cât noii investitori contribuie cu fonduri noi și atâta timp cât majoritatea investitorilor nu solicită rambursare completă și încă cred în activele inexistente pe care se presupune că le dețin. În cuprinsul Răspunsului său, ASF s-a grăbit să vină în sprijinul asigurătorilor, dezavuând această afirmație, prin simularea unei lipse de înțelegeri cu privire la multitudinea de forme în care acest mecanism fraudulos se poate manifesta. Înțelegem reticența ASF în a recunoaște faptul că în Romania există societăți care își desfasoară activitatea similar cu operațiunile schemei Ponzi. O astfel de recunoștere publică ar putea atrage raspunderea mai multor persoane din cadrul ASF. Prin comunicarile efectuate, UNSAR afirmă în mod neechivoc faptul că plata daunelor este condiționată de viitoarele încasări de prime RCA: “Se va pune o presiune foarte mare pe asigurătorii monocromi, care au un portofoliu/încasări de peste 90% doar din RCA, nu şi din alte linii de business - mai ales cele 2 companii care deţin deja peste 70% din piața RCA (n.a City Insurance și Euroins), ceea ce va genera un semnificativ risc sistemic. În aceste condiţii, câteva mii de unități reparatoare nu vor mai putea primi bani pentru dosare, importatorii de piese nu vor primi sumele aferente comenzilor şi implicit distribuitorii și transportatorii vor suferi datorită imposibilităţii de achitare a facturilor cu impact în blocarea procesului de distribuţie şi transport. Pe cale de consecință, toţi păgubiții vor avea maşinile blocate, iar în final, situaţia va conduce la o inechitate în piaţă între cei care nu plătesc prime și păgubiții afectaţi în dreptul lor la despăgubire. De asemenea, va exista o îngreunare în procesul de decontare între companii, iar piaţa se va bloca;” – extras din materialul transmis de catre UNSAR către Guvernul României la mijlocul lunii aprilie 2020. S-a constatat că cele afirmate de UNSAR în scrisoarea transmisă către Guvernul României s-au adeverit. De la declanșarea stării de urgență și până în prezent, despăgubirile achitate de către City Insurance și Euroins – cei doi asigurători RCA care dețin mai bine de 70% din cota de piață - s-au redus considerabil (cu peste 40%), motivația acestora fiind faptul ca le-au scăzut veniturile cu aproximativ 15 % și respectiv cu aproximativ 10% celorlalți vânzători de RCA. Reiterăm faptul că numarul de accidente de circulatie și, deci, al dosarelor de daună în care a fost necesară achitarea despăgubirilor a scazut cu 72%! Această împrejurare atestă în mod neeechivoc faptul că există o stransă legatură între viitoarele încasări ale asiguratorilor și plata daunelor, asigurătorii recunoscând faptul că planurile lor de afaceri nici măcar nu iau în calcul acordarea despăgubirilor conform obligațiilor asumate. Această situție recunoscută public de către UNSAR, dar respinsă cu vehemență de către ASF. În acest context, suntem nevoiți să readresăm aceleași întrebări la care ASF a refuzat să răspundă: De ce ASF nu s-a autosesizat la argumentele UNSAR care susțin nici mai mult, nici mai puțin, decât faptul că în perioada în care firmele de asigurări nu încasează bani din cauza suspendării polițelor RCA, nu vor mai exista bani pentru plata daunelor? În ce constă, efectiv, supraveghearea realizată de ASF, daca UNSAR recunoaște public faptul că asigurătorii din România nu au bani pentru plata daunelor dacă le scad încasările? Ce se va întampla cu societațile de asigurări în momentul în care le vor scadea încasările? Vom asista la noi episode ASTRA și CARPATICA? De cât timp cunoaște ASF faptul că în România există firme de asigurări care funcționează conform regulilor specifice schemei Ponzi și nu conform unor mecanisme sustenabile, în acord cu principiile de asigurare legale? Este esențial de reținut faptul că primele de asigurare RCA se achită anticipat și integral înainte de începerea răspunderii asigurătorului. Cu alte cuvinte, asigurătorul primește banii de la asigurați înainte ca polița să intre în vigoare și înainte ca riscul să apară. Conform legislației incidente, pentru a putea gestiona corect banii asiguraților, asigurătorii sunt obligați ca la avizarea oricarei daune să constituie un provizion de bani cât mai apropiat de valoarea reală a daunei, (dauna medie) suma de bani care se numește rezerva de daune. Aceste sume se depun într-un cont și sunt eliberate odată cu plata efectivă a daunei. Acest sistem este gandit prudențial și este folosit în UE în așa fel încât asigurătorul să poată achita despăgubiri fără să intre în incapacitate de plata. Ce se întampla în realitate în Romania? Două societăți de asigurare care dețin peste 70% din Piața RCA înregistrează întarzieri majore la plata despăgubirilor și care ajustează până la 80% din facturile de reparație sau facturile de închiriere, iar una dintre ele a fost amendata recent de catre ASF, deoarece a constituit rezerve de daună cu mult sub limita daunelor reale ce urmau a fi plătite, astfel cum rezulta din comunicatul ASF din data de 01.04.2020 conform caruia „Consiliul A.S.F. a decis sancționarea societății City Insurance cu amendă în cuantum de 100.000 de lei. În urma controlului efectuat au fost constatate o serie de încălcări ale Legii 237/2015 privind metodologia de calcul a rezervelor tehnice”. Această sancțiune urmărește să creeze impresia că ASF și-a îndeplinit atribuțiile însă vă lăsăm pe dumneavoastră să analizați dacă aceasta este o sancțiune care să determine operatorul economic să respecte în viitor dispozițiile legale, în condițiile în care la o cifră de afaceri de aproximativ 500.000.000 de euro primești o amenda de 20.000 Euro, echivalentul a 0,004% din cifra de afaceri. Prin comparație, aplicând aceleași procent (0,004%) la salariul mediu pe economie (3.000 lei) aceasta ar însemna o amendă de 12 bani aplicată unui conducător auto pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului și fără sancțiunea constând în suspendarea dreptului de circulație pe drumurile publice. Ar mai respecta conducătorii auto regulile de circulatie la o amenda de 12 bani? Să ne imaginăm haosul ce ar exista pe drumurile publice într-un asemenea scenariu, și vom înțelege cu toții haosul care există pe piața de asigurări din România. Asta se întâmplă astăzi, în realitate, în piața de asigurări sub coordonarea actualei conduceri a ASF. Întrebăm Parlamentul României, organ reprezentativ suprem al poporului român, cum se poate ca o instituție respectabilă precum Consiliul Concurentei să aibă ”curajul” de a amenda anul trecut societățile de asigurări cu 50.000.000 Euro doar pentru niște întelegeri între acestea privind tariful de vanzare a politelor RCA, în timp ce ASF, la a treia abatere a asiguratorului în mai puțin de 1 an, aplică doar o sancțiune reprezentand 0,004% din cifra de afaceri, măsura care, departe de a avea un efect disuasiv, încurajează societățile de asigurări să procedeze de aceeași manieră. Prin urmare, este evident că nu are nicio legatură plata daunelor existente cu faptul că asigurătorilor le-ar putea scadea încasarile în perioada stării de urgență! Acest sistem ilicit practicat de catre unii asigurători duce la neplata daunelor cu consecințe deosebit de grave asupra Bugetului de Stat. Afirmațiile UNSAR din care rezultă faptul că această criză va duce la marirea substanțială a primelor RCA reprezintă o dovada certă ca asigurătorii nu constituie corect rezervele de daună și rostogolesc banii asemenea unei scheme Ponzi! Atâta timp cât ASF nu este capabila, dintr-un motiv sau altul, să verifice modul în care sunt constituite rezervele de dauna și modul în care asigurătorii gestionează banii asiguraților, cu impact direct și negativ asupra bugetului național, solicităm Guvernul Romaniei să ia măsurile ce se impun în vederea efectuării unui control real vizând aceste aspecte, efectuat de către autorități competente, altele decat ASF! Referitor la refuzul ASF de a constata și sancționa abaterile asigurătorilor, într-o manieră adecvată ținând cont de gravitatea acestora și gradul de repetare Conform prevederilor Legii nr. 132/2017, reprezintă contravenție nerespectarea, de către asigurători, a dispozițiilor referitoare la despăgubirea persoanei prejudiciate pentru întreg prejudiciul rezultat dintr-un risc asigurat (art. 11), modul de calcul al despăgubirilor (art. 14), soluționarea cererii de despăgubire (art. 21) și respectiv plata despăgubirii (art. 23). Mai departe, art. 37 alineatul (3) din același act normativ stabilește că activitatea de constatare și sancționare a contravențiilor se realizează de către ASF, în condițiile legislației specifice în domeniu, inclusiv Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare (”Legea nr. 237/2015”) și Legea nr. 32/2000 – în prezent Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări (”Legea nr. 238/2018”). Cu privire la cuantumul exact al sancțiunilor, articolul 37 din Legea nr. 132/2017 stabilește sancțiuni constând în avertisment scris sau amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei (pentru societățile de asigurare) sau de la 10.000 lei la 100.000 lei (pentru persoanele din conducerea societăților de asigurare). Pentru alte categorii de abateri (săvârșite adesea în practică de către asigurători), art. 163 din Legea nr. 237/2015 stabilește amenzi de la 10.000 la 1.000.000 lei sau de la 10.000 la 5.000.000 lei, după caz. În funcție de gravitatea faptei constatate si alte elemente (gradul de repetare, circumstanțele în care a fost săvârșită abaterea), legislația în vigoare prevede și o serie de sancțiuni complementare, constând în retragerea sau suspendare temporară a autorizației de funcționare sau a licenței, interzicerea de a ocupa o funcție, etc.) Coroborând aceste prevederi legale cu rezumatul prezentat de ASF asupra activității sale de control (paginile 24-25 din Răspunsul ASF), se pot formula câteva concluzii: Cele 33 de activități de control s-au desfășurat pe parcursul a 3 ani de zile (2017-2019), pentru anul 2019 au existat doar 14 controale (dintre care 13 periodice) în contextul formulării unui număr de 25.679 de petiții reclamații, majoritatea dintre acestea fiind întemeiate, așa cum recunoaște chiar ASF la pagina 12, paragraful 2 din Răspunsul formulat (59,05% din petiții au fost soluționate în mod favorabil, iar dintre acestea 75,42% fiind finalizate prin plată, „solicitările având legitimitate”). 7 societăți au fost sancționate cu amenzi totale în cuantum de 875.000 lei – adică o medie de 125.000 lei pentru fiecare dintre aceste societăți care realizează cifre de afaceri de sute de milioane de euro. Precizăm că pentru unele dintre faptele constatate, de o gravitate deosebită, legea prevede amenzi de până la 5.000.000 lei, pentru o singură abatere. 14 societăți au fost sancționate cu avertisment – adică de două ori mai multe decât cele sancționate cu amendă, în contextul miilor de reclamații prezentate mai sus. 16 persoane din conducerea a 3 societăți de asigurare au primit amenzi în cuantum total de 1.242.500 lei – adică o medie de 77.656,25 lei de persoană, în contextul în care amenzile prevăzute de lege merg de la 10.000 lei până la 1.000.000 lei, pentru o singură abatere. ASF prezintă o situație globală a sancțiunilor aplicate în speranța că sumele totale astfel prezentate vor distrage atenția de la disproporția vădită dintre numărul și gravitatea contravențiilor săvârșite și sancțiunile aplicate. De fapt, concluzia generală ce rezultă din situația prezentată chiar de către ASF este că indiferent de numărul și gravitatea abaterilor săvârșite de către asigurători, și indiferent de numărul de petiții/reclamații întemeiate, Autoritatea se va orienta întotdeauna către sancțiunea avertismentului sau amenda în cuantum minim. Pentru exemplificare, arătăm că în urma unui control desfășurat la societatea City Insurance, ASF a constatat că acest asigurător a săvârșit abateri cu privire la regimul rezervei de daună (subrezervare). Sancțiunea aplicată de ASF a fost de 100.000 lei, în contextul în care pentru astfel de abateri Legea nr. 237/2015 prevede sancțiuni de până la 5.000.000 lei, dată fiind gravitatea deosebită a faptei și riscul pe care acesta îl generează pentru piața de asigurări în ansamblul său. În acest context, este de înțeles de ce răbdarea păgubiților și a agenților economici de pe piață a luat sfârșit, acestora fiindu-le afectată însăși capacitatea de a-și asigura mijloacele de existență (mai ales în contextul pandemiei existente), din cauza abuzurilor asigurătorilor care sunt și rămân nesancționate de ASF sau sunt sancționate ”simbolic” astfel încât să fie cert faptul că asemenea abateri se vor repeta și în viitor. ASF a recepționat mii de reclamații formulate de petenți care au reclamat abuzurile societăților de asigurări constând în refuzul de a achita integral și la timp despagubirile, ajustarea abuzivă și nelegală a valoarii despagubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate. În reclamațiile formulate, petenții au indicat situația de fapt, precum și argumente legale arătând dispozițiile legale aplicabile în spețele respective, contravențiile săvârșite de societățile de asigurări și sancțiunile care trebuie aplicate de către ASF. Cu toate acestea, ASF a înțeles să trateze în mod superficial petițiile persoanelor care erau afectate de abuzurile societăților de asigurări, nesancționând societățile de asigurări. Din cauza acestui fapt, societățile de asigurări au fost încurajate să încalce în continuare legea, totul în detrimentul persoanelor prejudiciate care nu și-au încasat integral și la termen despagubirile cuvenite. ASF încearca mai degrabă să identifice moduri de respingere a sesizărilor petenților, de înlaturare a unor categorii de petenți care justifică un interes legitim, decât să soluționeze problemele sesizate în cuprinsul miilor de petiții/reclamații. Legea este impersonală, drept pentru care fiecare încalcare a dispozițiilor legale de către societatea de asigurări trebuie tratată ca o contravenție distinctă și sanctionată punctual. Dacă se constată 100 de încălcări ale legii săvârșite de asigurători într-o săptămână, trebuie aplicate tot atâtea sancțiuni. Aceste fapte ale asigurătorilor sunt punctuale, vizeaza persoane diferite, situații diferite și trebuie tratate individual. Din această perspectivă, menționăm că aplicarea sancțiunilor prevazute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 nu este un drept care poate fi exercitat la discreția A.S.F., ci reprezintă o obligație a personalului A.S.F. prevazută în mod expres de lege. Singura chestiune lăsată la latitudinea A.S.F. esta dacă, în plus față de amenzile și avertismentele prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, va aplica alte sancțiuni suplimentare mai grave, precum suspendarea activității sau retragerea autorizației de funcționare. Pe de alta parte, nici aceste sancțiuni suplimentare nu se aplica în mod discreționar de către ASF, ci prin coroborare cu dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (”O.G. nr. 2/2001”) menționate mai jos, din care rezultă că sancțiunile aplicate trebuie să fie proporționale cu abaterea constatată și să aibă în vedere, printre altele, circumstanțele personale ale contravenientului (spre exemplu, dacă este la prima încălcare sau dacă încalcă în mod repetat dispozițiile legale în materie). Coroborarea cu dispozițiile Ordonanței nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor Dreptul comun în materia contravențiilor este reprezentat de prevederile O.G. 2/2001, de la care legislația specifică domeniului asigurărilor (în special Legea nr. 132/2017 și Legea nr. 237/2015) conține o serie de derogări care, însă, nu sunt în măsură să schimbe concluziile prezentate în documentul de față. În acest sens, atragem atenția asupra urmatoarelor dispoziții din Capitolul III (Aplicarea sancțiunilor contravenționale) al O.G. nr. 2/2001: „Art. 21. - (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea; (2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. In acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal; (3) Sancțiunea se aplică în limitele prevazute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvarșite, ținandu-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientulu șii de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” În domeniul asigurărilor auto, autoritatea competentă să aplice asemenea sancțiuni este ASF. Pe cale de consecință, din momentul în care autoritatea competentă ia la cunoștință de săvârșirea contravenției, persoanele competente din cadrul acesteia trebuie să parcurgă etapele prevazute de lege și să ia măsurile necesare pentru a stabili și pentru a aplica măsurile de sancționare împotriva contravenientului. În același timp, trebuie menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”. Prin urmare, autoritatea competentă trebuie să parcurgă etapele necesare pentru aplicarea sancțiunilor încadrandu-se în acest termen legal, și, în cazul în care există o contravenție, nu ar trebui să amane în mod nejustificat aplicarea sancțiunilor adecvate. Un conducător auto este sancționat de poliție pentru fiecare contravenție distinct constatată. Dacă s-au săvârșit 3 abateri de la regimul circulației pe drumurile publice în interval de 30 de minute, tot de atâtea ori este sancționat, pentru fiecare contravenție distinctă aplicându-se o sancțiune punctuală sau, eventual, sancțiunea pentru contravenția cea mai gravă, la care se adaugă un spor adecvat, pentru celelalte fapte constatate. Nu există niciun motiv legitim pentru care în cazul asigurătorilor s-ar proceda altfel, mai ales dacă se are în vedere gradul ridicat de pericol social și gravitatea efectelor pe care contravențiile săvârșite în mod repetat de către asigurători le au asupra unui număr considerabil de persoane și asupra stabilității pieței de asigurări. Argumentul ASF în sensul că prevederile art. 163 alin. (51) din Legea nr. 237/2015 conțin o derogare de la prevederile O.G. 2/2001 care permite aplicarea unei singure sancțiuni, chiar dacă se constată două sau mai multe abateri, nu poate fi primit. Așa cum rezultă chiar din textul indicat, acesta conține o derogare doar pentru situația în care au fost constatate simultan (prin același act) mai multe contravenții. În toate celelalte cazuri, când se constată săvârșirea mai multor contravenții distincte, la intervale de timp diferite, legea impune aplicarea unei sancțiuni punctuale pentru fiecare dintre acestea. Referitor la faptul că ASF nu a respectat termenele din legea RCA pentru a emite norme adecvate de aplicare a Legii nr. 132/2017. Deși pentru această operațiune ASF avea termen de 30 de zile de la data publicarii Legii nr. 132/2017 în Monitorul Oficial, au trecut aproape 3 ani fără ca acest lucru să se fi întâmplat, această nerespectare a legii aducând severe prejudicii asigurătilor și pagubiților RCA, însă profituri uriașe firmelor de asigurări care au invocat faptul că nu există norme de aplicare a legii RCA. Din această perspectivă avem în vedere următoarele neregularități în activitatea Autorității însărcinate cu supravegherea pieței de asigurări: ASF nu a transpus în cuprinsul unei norme de aplicare prevederile privind modul de despăgubire a victimelor accidentelor de circulație în baza unui sistem de puncte traumatice. Reamintim că sub acest aspect, prevederile art. 22 punctul 5 lit. a din Legea nr. 132/2017 impun următoarele: “(5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare: despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti;” ASF nu a transpus în norma de aplicare modalitatea de despăgubire a lipsei de folosință pentru transportatori, în condițiile în care pentru perioada reparației autovehiculului, aceștia nu pot inchiria un autovehicul din aceeași clasa sau clasa inferioară celui avariat, întrucât anumite tipuri de transport necesită licență care nu poate fi transferată pe un autovehicul închiriat, licența de transport fiind emisă pe o anumită serie de sașiu a autovehiculului. Pentru că în cei aproape 3 ani de la adoptarea legii de către parlament ASF nu a transpus în cuprinsul unei norme aceste aspecte privind despagubirea lipsei de folosință pentru transportatori, societățile de asigurari nu au achitat daune, prevalânadu-se de lipsa cadrului legal de aplicare a legii RCA. ASF nu a emis nici până în prezent norma de aplicare privind suspendarea contractului RCA, în aplicarea prevederilor art. 6 punctul 6 din Legea nr. 132/2017, conform cărora “(6) Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un contract RCA pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului, cu obligaţia depunerii plăcuţelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Procedura suspendării şi a cazurilor de imobilizare se stabileşte prin reglementări comune ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor, A.S.F. şi Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.” – Art.6, punctul 6, Legea 132/2017 ASF a transpus în mod greșit, în cuprinsul normei de aplicare a Legii nr. 132/2017, mecanismul privind despăgubirea pentru lipsa de folosință a autovehiculului avariat Desi Parlamentul României a dorit ca pagubitul RCA să fie despăgubit pe durata reparației autovehiculului avariat, ASF a restrâns acest drept al pagubitului, prin stabilirea unui algoritm care prevede împarțirea timpului de reparații la 4, rezultând astfel numarul de zile de închiriere a unui autovehicul. Acel algoritm favorizeaza economic societățile de asigurări, în dauna pagubiților RCA. Subliniem faptul că între timpul real de indisponibilizare a autovehiculului și numarul de zile rezultate în urma algoritmului stabilit de către ASF există o diferență de 3-4 ori. Spre exemplu: pornind de la algoritmul stabilit de către ASF, în opinia asigurătorilor, pagubitul RCA nu are dreptul să primească despagubire pentru utilizarea autovehiculului închiriat în perioada zilelor libere (weekend și zile libere reglementate). În condițiile în care o reparație durează în medie 2-3 săptămâni, pagubitului RCA îi sunt decontate doar 4 – 5 zile de închiriere a autovehiculului. Această situație contravine prevederilor art. 11. alineat (2) din Legea 132/2017 conform cărora: "Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;" Normele emise de ASF pentru punerea în aplicare a Legii nr. 132/2017, reglementează mecanisme discriminatorii pentru despagubirea păgubiților RCA străini, pe de o parte, și pagubitii RCA din Romania, pe de altă parte. Concret, arătăm că pentru cetățenii români se aplică prevederile art. 24 alineat (1) din Norma ASF nr. 20/2017 conform cărora: "În cazul daunelor la vehicule despăgubirea are în vedere acoperirea costurilor privind: a) readucerea la starea anterioară producerii accidentului (4) Evaluarea costului prevăzut la alin. (1) lit. a) conţine costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate sau costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul." Pe de altă paarte, pentru cetățenii străini există o dispoziție legală distinctă, regăsită la art. 24 alineat (12) din Norma ASF nr. 20/2017 și care prevede că: "În cazul persoanei prejudiciate deţinătoare a vehiculului înmatriculat în afara României, cu domiciliul sau sediul în alt stat, cuantumul despăgubirii se stabileşte astfel: dacă reparaţia s-a efectuat într-un alt stat şi se solicită plata despăgubirii în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de către asigurătorul RCA şi eventualele avarii suplimentare constatate la efectuarea reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;" În esență, concluzia ce rezultă din aceste prevederi legale și care se aplică în practică este următoarea: pentru daunele produse cetățenilor din afara țării asigurătorii sunt obligați să achite întregul cost al reparației prin simpla prezentare a documentelor de reparație (”costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie”). Pe de altă parte, în cazul daunelor produse asupra autovehiculelor înmatriculate în Romania, este facută o “evaluare a costului” de către asigurător. În practică, s-a dovedit că in peste 80% din cazuri asigurătorul nu este de acord cu costul evidențiat în documentele de reparație (așa cum face pentru păgubiții străini) și achita o despăgubire stabilită în mod unilateral, pe baza unor criterii arbitrarii, iar pentru diferență pagubitul RCA trebuie să meargă în instanță, pentru că ASF își declină resonsabilitatea precizând că nu poate interveni, pentru că norma emisă chiar de Autoritate nu îi permite acest lucru. Practic, prin aceste prevederi, pe care le considerăm aberante, ASF a creat 2 categeorii de pagubiți: Cei străini, carora trebuie să li se plătească prejudiciul integral, prin simpla prezentare a documentelor de reparație; Cei români, care primesc o sumă de bani dupa o “evaluare a costului” realizată de catre asigurători și care în peste 80% din cazuri diferă de costurile evidențiate în documentele de reparație, întocmite pe baza lucrărilor efectiv realizate de service-uri, în acord cu cartea tehnică a autovehiculului. O asemenea discriminare între cetățenii români și cei străini este cu totul incompatibilă cu prevederile legislației naționale, dar și cele ale convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte. Dreptul la egalitate în fața legii și la protecție împotriva oricarei forme de discriminare pentru toate persoanele (și sub toate aspectele) constituie un drept universal recunoscut de către cele mai importante acte normative internaționale, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și continuând cu cele naționale, respectiv Constituția României și legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementare ce stabilește regulile aplicabile tuturor actelor normative emise în țara noastră. Astfel, articolul 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede: “Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.” În același sens, art 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează: “Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.” (sublinierile aparțin COTAR). În acord cu aceste prevederi ale actelor normative internaționale la care România este parte, art. 16 și 20 din Constituția României prevăd: “Art. 16: Egalitatea in drepturi (1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2)Nimeni nu este mai presus de lege. Art. 20: Tratatele internaţionale privind drepturile omului (1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.” (sublinierile aparțin COTAR) Referitor la faptul că ASF a amânat auditarea financiară a firmelor de asigurări prin metoda evaluării activelor și pasivelor - Balance Sheet Review (BSR) În cuprinsul Adresei sale ASF s-a prevalat de existența pandemiei COVID-19 pentru a justifica amânarea auditării financiare a firmelor de asigurări, un veritabil cadou de sute de milioane de euro făcut unor societăți care, deși nu mai îndeplinesc criteriile de solvabilitate pentru a vinde în continuare anumite produse de asigurare cum este cel RCA, grație acestei amânari vor putea încasa în continuare sute de milioane de euro prin vanzarea unor hârtii care se numesc polițe RCA. Dacă ASF ar fi supravegheat în mod real piața de asigurări, constatarea abaterilor anterior mentionate, în contextul altor derapaje existente și tinând cont de episoadele catastrofale din trecut (cazurile Astra și Carpatica, a căror situație pare să se repete) ar fi condus la începerea, de urgență, a unui vast program de auditare a întregii piețe pentru a afla în mod concret situația reală privind solvabilitatea firmelor de asigurări. Subliniem faptul că activitatea de auditare poate fi realizată și off-site (la distanță), prin solicitarea accesului la aplicatia informatică a asigurătorului printr-o conexiune VPN securizată, prin care auditorul să aibă acces la datele și rapoartele firmei de asigurări. În anul 2020 o astfel de auditare poate avea loc și cu un minim contact direct cu firma de asigurări, cu o singură conditie: să existe voință în acest sens din partea ASF! Este evident, însă, că ASF nu urmărește un asemenea curs de acțiune care ar putea atrage eventuale răspunderi ale unor persoane cu funcții de conducere din ASF întrucat, ca urmare a controalelor de fond efectuate timp de 2 ani la unele societăți de asigurări, nu s-au luat măsurile corespunzatoare pentru încalcarea în mod repetat a dispozițiilor legale. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că în istoria zbuciumată a acestei instituții au existat cazuri de condamnări pentru relațiile neconforme legii dintre autoritatea de supraveghere și unii operatori protejați. ASF nu a clarificat situația directorului său de control, domnul Florin Golovatic Unul dintre subiectele dezvoltate în cadrul Scrisorii Deschise a COTAR și ignorate în totalitate de către ASF se referă la activitatea domnului Florin Golovatic, directorul de control din cadrul sectorului de asigurări. Reamintim că domnul Florin Golovatic este fostul director general al societății Uniqa Asigurări, una dintre firmele de asigurări amendate de catre Consiliul Concurenței cu 50.000.000 Euro pentru întelegeri cu alți asigurători pe tema creșterii artificiale a primei RCA. O persoana cu o astfel de “reputație”, careia societatea de asigurări pe care o conducea i-a decis încetarea mandatului, trebuia exclusă din funcții de conducere, control și supraveghere din domeniul asigurărilor. Care a fost, însă, abordarea ASF? A considerat și consideră în continuare că domnul Golovatic este o persoană adecvată pentru ocuparea unei funcții de conducere din ASF, cu deosebită importanță pentru supravegherea si controlul firmelor de asigurări. Cu alte cuvinte, domnul Florin Golovatic își controlează foștii “parteneri” cu care a participat la înțelegeri constatate a fi ilicite, privind majorarea tarifelor RCA. În acest context, domnul Golovatic propune Consiliului ASF sancțiuni în cuantum de 0,004% din cifra de afaceri pentru o societate de asigurări care încalcă legea în mod repetat. Conducerea ASF cunoaște această situație, dar nu vede nicio problemă în faptul că anumite rapoarte de control sunt închise în termen de un an de la încheierea controlului, că oricare ar fi numărul și gravitatea abaterilor constatate asigurătorii primesc mai multe avertismente decât amenzi (deși reclamațiile au crescut de la la 10.549 la 25.679 doar în ultimul an) și că amenzile aplicate de către ASF într-un an de zile reprezintă fabuloasa sumă de 677.000 lei, adica mai puțin decât venitul anual net al unor persoane din conducerea ASF. Media amenzilor date de către ASF după mai multe rânduri de averstismente este de 82.410 lei, adică în jur de 17.000 de euro. Raportați această amendă la o cifra de afaceri de 800 milioane de Euro, cât au societățile amendate. Cu alte cuvinte, ASF se poate ”mândri” că amenda medie aplicată reprezintă 0,004% din cifra de afaceri a asigurătorului. Numarul în creștere alarmantă a reclamațiilor arată faptul că amenzile aplicate de ASF reprezintă o veritabilă “frecție la piciorul de lemn al asigurătorilor”! Nu ne miră faptul că ASF nu a menționat nimic legat de acest aspect în raspunsul transmis către Guvernul și Parlamentul României. Este imposibil să fie justificate toate aceste neregularități din interiorul instituției care se autoevaluează ca având “o bună reputație”. Referitor la faptul că 49% dintre dosarele de daună au fost achitate de către asigurători până la data raportărilor COTAR a atras atenția în repetate rânduri cu privire la faptul că societățile de asigurări ce dețin o cotă importantă în piața RCA tergiversează plata despăgubirii prin diverse mijloace ilicite, respectiv: Nu se prezintă la constatări în termenul legal, situație semnalată extrem de des în petițiile formulate către ASF; Nu anunță pagubitul să se prezinte la constatări în service, iar în aceste condiții nu se poate efectua constatarea daunei; Nu raspund în termenul legal la reconstatări; Nu comunică în termenul legal valoarea de piață a autovehiculului; “Ratăcesc” unele documente transmise de către pagubit și apoi invocă lipsa acestora; Toate aceste modalități de tergiversare constituie abuzuri ale asigurătorilor care manipulează actuala conducere a ASF de 16 luni, iar Autoritatea motivează faptul că plata despagubirii dureaza atât de mult pentru că nu sunt îndeplinite formalitățile de despăgubire. Totuși, acest raționament omite intenționat să aibă în vedere acest element esențial pentru corecta înțelegere a realităților existente: din vina cui nu sunt îndeplinite aceste formalități? Concluzii și solicitări adresate consiliului ASF În considerarea celor descrise mai sus, apreciem că ASF, în calitate de autoritate a statului finantață din fonduri publice este datoare să răspundă la următoarele întrebări ce țin de activitatea sa de arbitru al pieței de asigurari: De ce dureaza 3 – 6 luni pentru soluționarea unui dosar de daună și acordarea despăgubirii? De ce într-o țară cu un număr de peste 8 ori mai multe contracte de asigurări auto sunt înregistrate de 21 de ori mai puține reclamații? (Germania – 1.162 reclamatii auto, România 24.200 de reclamații la adresa pieței de asigurări auto). Cum explicați interpretările diametral opuse date de ASF prevederilor legale referitoare la dreptul cesionarilor de a formula petiții/reclamații către ASF, în contextul în care nu a intervenit nicio modificare legislativă care să justifice modificarea conduitei ASF? Când a săvârșit ASF o încălcare a legii? Până în luna martie 2020 sau după luna martie 2020, când a emis un punct de vedere total opus celui inițial? Va răspunde cineva din ASF pentru această aberație? De ce scrisoarea transmisă de ASF către Guvernul României nu a fost însoțită de studiul de impact care a condus la concluzia că tarifele RCA vor crește în perioada următoare, din cauza unei eventuale proceduri de suspendare temporară a polițelor RCA? De ce tariful de referință a primei RCA a crescut, în condițiile în care cei trei paramateri principali care sunt luați în calcul pentru stabilirea primei RCA - frecvența daunei, severitatea daunei și prima de risc - se situeaza la un minim al ultimilor 5 ani? Cum vă explicați faptul că asigurători din țări cu instituții eficiente de supraveghere a pieței (spre exemplu: Statele Unite ale Americii) au decis să nu majoreze prețul asigurării RCA, ci, dimpotrivă, au decis restituirea către asigurați a unor sume importante de bani (peste 800 milioane de dolari) pentru perioada în care transportul este restricționat pentru perioada pandemiei COVID – 19? De ce în Roâania nu este posibil acest lucru sub supravegherea ASF? De ce ASF nu s-a autosesizat la afirmațiile UNSAR care sustin nici mai mult, nici mai puțin, decât faptul că în perioada în care firmele de asigurări nu încasează bani din cauza suspendării polițelor RCA, nu vor mai exista bani pentru plata daunelor? În ce constă, în realitate, supravegherea realizată de ASF, daca UNSAR recunoaște public faptul că asiguratorii din România nu au bani pentru plata daunelor dacă le scad încasările? Ce se va întampla cu societațile de asigurări în momentul în care le vor scadeă încasările? Vom asista la noi episode ASTRA și CARPATICA? De ce lipsesc din acest raportul privind piața de asigurări, informații esențiale referitoare la procentul dosarelor de daună achitate integral de către piața așa-zis supravegheată? Considerați rușinoasă o recunoaștere publică a faptului că sub 20% dintre dosarele de daună sunt achitate integral de catre asigurători? Cum explică ASF faptul că în contextul unei creșteri de la 10.549 la 25.679 a numărului reclamațiilor în cursul anului 2019 și indiferent de numărul și gravitatea faptelor constatate, asigurătorii au primit cele mai blânde sancțiuni posibile din punct de vedere legal? Ce amenda a primit Euroins pentru refuzul sau omisiunea de a actualiza, timp de 3 luni de zile, informațiile afișate pe website-ul propriu referitoare la numarului de reclamatii formulate împotriva sa? Reamintim că în lipsa sesizărilor publice ale COTAR cu privire la acesta, Euroins ascundea și astăzi informații relevante privind conduita sa față de consumatori. La data de 24.04.2020, această societate prezenta situația petițiilor pentru luna decembrie 2019, în condițiile în care trebuia sî îți actualizeze datele pentru luna martie 2020! De ce ați decis retragerea administratorul special – FGA – de la societatea Euroins, în condițiile în care acest asigurător are în continuare același comportament abuziv în relația cu pagubiții, având o medie de aproape 1500 de reclamații pe luna? Câte notificări a înregistrat România în ultimele 16 luni, de când ați preluat dvs. mandatul, pentru daunele externe neachitate de către City Insurance și Euroins? Ce măsuri concrete a luat ASF pentru reglementarea situației și care este valoarea sumelor neachitate de către cele două companii de asigurări? Câte persoane au fost implicate în cursul anului 2019 pentru a raspunde la reclamații? Care a fost bugetul de salarii și bugetul cu logistica aferentă pentru ca ASF să raspunda la reclamații în anul 2019? Cine a avut de câștigat din netranspunerea în norme a prevederilor Legii nr. 132/2017? Atasat prezentei adrese regasiți documente în susținerea afirmațiilor noastre (Anexele1-4). Totodata regăsiți informații și pe site-ul www.asfromania.ro Toate acestea sunt elemente esențiale privind activitatea desfășurată de ASF iar modalitatea în care Autoritatea se va raporta la acestea (inclusiv prin ignorarea lor, așa cum a procedat și în trecut) va permite destinatarilor acestei adrese formularea unei concluzii proprii cu privirea la eficacitatea acestei instituții și capacitatea sa de a-și îndeplini misiunea. Totodată, considerăm că elementele descrise mai sus pot servi drept punct de plecare în cadrul activităților de control și verificare desfășurate asupra ASF de către autoritățile cărora legea le recunoaște competențe în acest sens. Pentru toate argumentele prezentate mai sus, dar și cele transmise prin Scrisoarea Deschisa, vă solicităm să dispuneți în regim de urgență destituirea întregului Consiliu al Autorității de Supraveghere Financiară și să numiți o nouă conducere formată de această daăa din oameni profesioniști, integri și pentru care să conteze, mai presus de orice, interesul national. Presedinte, Ec.Vasile Ștefănescu Disponibilă la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uriCELEX:32009L0103 " Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4

Vasile Ștefănescu, șeful COTAR: E un haos total la nivel de conducere a ASF

3 COMENTARII

Ultimele știri

Epidemie de super-gripă, „fără precedent” de la pandemia COVID-19, în Regatul Unit, înaintea unei greve a medicilor rezidenţi

Sfârșitul unei ere la PSD Constanța: Felix Stroe demisionează de la șefia filialei

BREAKING NEWS. Al doilea caz de lepră confirmat în România. Ce a anunțat DSP

Călin Georgescu, mesaj tranșant în scandalul momentului: „Justiția trebuie refăcută din temelii!”

Planul lui Trump: Make Europe Great Again! Cine va face parte din C5, cel mai puternic organism de pe glob

Avertismentul înspăimântător al șefului NATO, Mark Rutte: „Suntem următoarea țintă a Rusiei. Prea mulți cred că timpul este de partea noastră. Nu este”

Ministrul Justiției, după scrisoarea magistraților: „Este inacceptabilă orice formă de persecuție/Astfel de sesizări trebuie verificate și clarificate”

Incendiu puternic la o hală din Sălaj. Intervenție de amploare a pompierilor: 11 autospeciale trimise la fața locului

Cutremur, vineri dimineață, în România. Ce magnitudine a avut seismul din 12 decembrie

Big Sister