Chestiunea vanzarii sculpturii “Cumintenia Pamantului” se vehiculeaza de cel putin doi ani, dar a fost nevoie de o intreaga regie pentru ca Ministerul Culturii sa initieze demersurile pentru achizitie. Pe scurt, suntem in fata unui tun de 20 de milioane de euro pe care il vom suporta noi, toti, din propriile buzunare.
“Cumintenia Pamantului” a fost achizitionata de inginerul Gheorghe Romascu de la Constantin Brancusi contra sumei de 1.500 de lei. In 1957, comunistii l-au obligat pe Romascu sa o predea statului si au refuzat sa o restituie acestuia sub pretextul ca nu are conditii prielnice de conservare a operei. Dupa Revolutie, fiicele lui Gheorghe Romascu, Paula Ionescu si Irina Voicila, au inceput demersurile de restituire a operei, care s-au finalizat cu un proces in care se arata ca opera “Cumintenia Pamantului” a fost preluata in mod abuziv de la tatal lor. Dupa mai bine de zece ani de demersuri in justitie, urmasii lui Gheorghe Romascu au obtinut, in sfarsit, o sentinta favorabila la Tribunalul Bucuresti. Aceasta se intampla in septembrie-octombrie 2008… Cativa ani mai tarziu, se aude ca au fost mai multe incercari de vanzare a sculpturii. Pretul prohibitiv si preemptiunea de care beneficia statul i-a indepartat pe prezumptivii achizitori.
Gata, s-a rezolvat!
Miercuri, dintr-un comunicat de presa al Executivului, am aflat ca Guvernul a aprobat, printr-un memorandum, demararea negocierilor in vederea achizitionarii sculpturii „Cumintenia Pamantului”, prin exercitarea dreptului de preemptiune de catre statul roman, prin Ministerul Culturii. Stati sa vedeti cum se croieste o astfel de afacere… de arta.
O regie marca ArtMark
Dupa cum se vede, suntem pe cale sa fim prostiti, dar poate acest articol va face un pic de lumina in ministerul Culturii. Sa vedeti cum sta treaba: incercarea de vanzare catre statul roman a piesei brancusiene a debutat cu un eveniment cu mare staif, cu importanti invitati de afara, in cadrul careia “Cumintenia Pamantului” trebuia sa fie “bijuteria coroanei”, opera de maxima greutate. Astfel, membrii comitetului unuia dintre cele mai valoroase muzee de arta din lume, Tate Modern din Marea Britanie, si, cica, importanti colectionari de arta internationali, sosesc la inceputul lui septembrie in Romania. Scopul acestei vizite il reprezinta Expozitia de la Artmark, dedicata marilor artisti romani ai avangardei inceputului de secol. Evenimentul a avut loc luni, 9 septembrie. Cum scriam mai sus, ArtMark a avut grija ca reprezentantii muzeului britanic si cei cativa asa-zisi colectionari sa se extazieze in fata sculpturii lui Brancusi, ba chiar sa para interesati de o eventuala achizitie. Tot aici, ArtMark anunta ca sunt mandatati de proprietari sa vanda “Cumintenia Pamantului”.
Ce valoare are “Cumintenia” si cine a evaluat-o
Imediat se aude ca sculptura a fost evaluata la 30 de milioane de euro, dar ca proprietarii au lasat-o la 20, in ideea ca statul roman va face uz de calitatea de preemptiune. In piata, insa, suma aruncata ca momeala face obiectul unui amuzament general. Dincolo de anecdota care spune ca insusi Brancusi a scos din catacombele Parisului piatra din care s-a nascut “Cumintenia”, lucrarea nu este prea bine vazuta. Una dintre obiectii spune ca, la vremea realizarii ei, in 1907, pe langa faptul ca era inca foarte tanar, Brancusi de-abia se rupsese de sub apasarea academismului impus de maestrul sau, Auguste Rodin. La vremea aceea, Brancusi inca nu isi gasise cu adevarat drumul artistic si era inca departe de cel ce avea sa fie numit “parintele modernismului”. Apoi, exista marturii care spun ca sculptura a suferit serioase stricaciuni, iar restaurarea s-a facut amatoristic, dezastruos. In plus, nimeni nu stie cine a evaluat lucrarea. Ce expert a stabilit suma in cauza? La 20 de milioane de dolari nu putea fi oare consultat cel mai cunoscut specialist in Brancusi, Tea Bach. Ca Viena nu e asa departe… In concluzie, nici un colectionar autentic, nimeni nu va plati exorbitanta suma. Apropo, in piata se vorbeste ca sculptura ar valora cel mult 2-3 milioane, si nicidecum de 10-15 ori mai mult.
Hai cu statul, ca “e prosti”!
Evident, toata circoteca era menita sa spoiasca aura “Cuminteniei” si sa creasca zvonul ca ea va fi cumparata de cineva de afara, chiar daca sculptura, fiind de patrimoniu, nu poate fi scoasa din tara. S-a lucrat, minutios, la sentimentul patriotic, cum ar veni… La care urma sa contribuie si presiunea opiniei publice scandalizate de “probabila pierdere” a operei lui Brancusi. In prima faza, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu cade in plasa si anunta ca nu are bani, ca trebuie o suplimentare de la buget. Apoi, iata, apare comunicatul cu mandatarea ministerului de a negocia achizitia “Cuminteniei”. Pe care o vom plati tot noi, cei multi, care platim darile la stat. Ca veni vorba, din 20 de milioane de euro se pot imbogati destui oameni, si proprietarii, si ArtMark, si… altii. In aceasta categorie ar putea intra si razgandeala brusca a lui Kelemen Hunor. Sa se fi vorbit de un parandarat, ceva? Basca, se aude ca un rol serios in aceasta afacere l-ar fi jucat si Radu Boroianu, din onor acelasi minister…
Dar de ce nu facem o licitatie pe bune, sa vedem cate parale da piata?
O solutie ca sa nu fim jecmaniti aiurea, ar fi organizarea unei vanzari publice, in cooperare cu una din marile case de licitatii din lume sau chiar la Bucuresti. Treaba ar fi simpla: in sala s-ar aduna toti colectionarii interesati de opera lui Brancusi si s-ar “bate” pe ea. La final, cineva o va cumpara. Si aici intervine spilul: statul roman il va despagubi pe achizitor cu suma care a dat-o si ar deveni proprietarul piesei. Atentie: e foarte legala aceasta despagubire si este stipulata chiar in legea patrimoniului. Conform acesteia, statul isi poate manifesta dreptul de preemptiune in termen de 30 de zile de la licitatie. Asa am fi cu totii mai linistiti: “Cumintenia” ar avea o valoare determinata de insasi piata de arta, iar noi am plati pe ea exact cat face, nimic in plus. Ceea ce, fireste, i-ar deranja pe proprietari, dar si pe ArtMark, care a cheltuit ceva cu “delegatia” de la Tate Modern si mizanscena colaterala!
Manevra e veche, prostii, adica contribuabilii, sunt mereu noi
Vanzarea operelor de arta catre stat la suprapret nu e o idee noua, ea s-a nascut imediat dupa revolutie. Vom da un exemplu foarte cunoscut in piata. Mai acum vreo 10-12 ani, pe atunci deputatul PSD Firu Dumitrescu a incercat sa vanda statului doua tablouri, “Colectionarul” lui Luchian si “Padure de fagi”, de Andreescu. Pe primul voia 500.000 de euro si 600.000, pentru cel de-al doilea. Pe atunci, un pret corect ar fi fost circa 15.000 de euro pe bucata, tinand cont de starea picturilor…
