Va sfida președintele Parlamentul?

Lui Klaus Iohannis i se apropie funia de par. Va trebui să vină în fața Parlamentului și să-și explice poziția privind atacul la adresa PSD și  cedarea Ardealului pe care acest partid ar fi pus-o la cale. Nu cred că are argumente prin care să demonstreze că în birourile PSD din Parlament s-ar fi discutat vreodată acest lucru, după cum pretinde. Teoretic, asta ar presupune să fi avut la dispoziție probe tehnice furnizate de SRI, care, în condițiile date, ar fi făcut înregistrări în birourile respective. Fără mandat, desigur, fapt ce ar duce la un scandal și mai mare. 

Indiferent că ar avea sau nu probe întru susținerea afirmațiilor lui, Klaus Iohannis va trebui să detalieze. O problemă de o asemenea gravitate nu se rezolvă rostind o acuzație la televizor și aruncând pisica moartă în curtea dușmanului. Va trebui să explice amănunțit ce a întreprins de la aflarea informației, în caz că aceasta ar fi existat, și de ce a ales această modalitate. Iar în cazul în care nu a existat, va trebui să dea socoteală pentru tentativa de a reaprinde un război etnic pe care toți îl știam stins.

Condus de aroganță

Presimt însă că vom asista la o nouă sfidare a Parlamentului. N-ar fi  prima oară când s-ar produce asta. Este foarte posibil ca Iohannis să nu se prezinte, ignorând în felul acesta orice obligație morală sau juridică ce îi revine. Ar fi primul președinte care ar proceda de o asemenea manieră, dar nu și singura autoritate care ignoră complet instituția. Înaintea lui, Laura Codruța Kovesi, fosta șefă a DNA, a refuzat orice prezență în comisiile de anchetă, invocând motive aiuristice și trimițând, astfel, Parlamentul în derizoriu.

Ei i-a urmat, recent, ministrul Vasile Cîțu, a cărui atitudine, până acum, a rămas nesancționată. Cu aroganța și suficiența de care dă dovadă zilnic, Iohannis ar putea refuza prezența în fața plenului reunit al Parlamentului. El consideră că în statul român nimeni nu poate să-i ceară socoteală, nici măcar atunci când încalcă prevederile Constituției, nimeni nu are voie să îl contrazică. Chiar dacă deciziile Curții Constituționale îl obligă să se prezinte în fața celor două Camere și să răspundă pentru afirmațiile făcute, grandomania lui va avea ultimul cuvânt.

Parada de patriotism

Președintele nu mai poate invoca vizite externe, întruniri la Bruxelles sau Strasbourg sau cine știe ce reuniuni NATO. Pe vremurile astea nu se întâlnește nimeni cu nimeni decât la teleconferințe. Dar dincolo de aceasta, se vede tot mai limpede că nu îl caută nimeni. Presupunând că, pentru a dezamorsa starea de tensiune creată, Klaus Iohannis va ajunge totuși în fața Parlamentului reunit, chiar credeți că va răspunde punctual întrebărilor? Încă de pe acum eu spun că nu. Va fi tot o formă de sfidare, pentru că va ocoli subiectul, va riposta cu replici ce nu au legătură cu faptele și va căuta să expedieze tema în zone închise. Va face din nou paradă de patriotismul lui vopsit, de iubirea de glie, de dragostea față de români, apelând la istorie chiar dacă, de multe ori, aceasta i s-a dovedit potrivnică atunci când a încercat s-o speculeze. Vă mai amintiți cu câtă convingere mințea când afirma că soldații români luptau îmbărbătați de ideea unei Românii europene? Bunicul meu, am spus-o și atunci și o spun și acum, a luat în piept ororile a două conflagrații mondiale, dar niciodată nu a fost animat de asemenea idioțenii. A luptat pentru țara lui. Atât. Nu pentru rateurile din imaginația lui Iohannis și vise putrede cu Europa, cu Uniunea, cu bla, bla, bla.

Nu e pe mâini bune

De ce va minți Iohannis în cazul în care va ajunge în fața Senatului și a Camerei Deputaților? Pentru că informația cu Marcel Ciolacu înțeles cu Viktor Orban la cedarea Ardealului nu există. Nu am niciun motiv să cred altceva. Iar Iohannis nu poate demonstra nici că e reală, nici că nu. Niciuna dintre variante nu îi este favorabilă. Dar va fi un prilej extraordinar pentru a ataca PSD la scenă deschisă, așa cum a mai făcut-o și în alte dăți. De data aceasta, cu un efect spectaculos. Este ceea ce, de fapt, și urmărește. Opoziția nimicită în fața adversarului, în plin Parlament, nu vede țara în fiecare zi. E tot o formă de sfidare. Iar dacă nici după asta nu se ajunge la suspendarea lui, e clar că România nu a încăput pe mâini bune.