In urma cu doi ani, doi ani si ceva, ziarul „National” facea cunoscut ca, intr-un conclav de „cetateni rezonabili”, sa-i spun asa, s-a luat initiativa de a i se transmite lui Liviu Dragnea un mesaj. Ii ramanea averea intacta, putea sa pescuiasca in orice ocean ar fi vrut, putea sa faca naveta Brazilia-Romania de cate ori voia si cu cine voia, in fine, o sumedenie de avantaje despre care nu mai are rost sa vorbesc pentru ca, acum, nu mai sunt valabile. Tot ce trebuia sa faca era sa lase PSD in pace si sa se retraga. Dragnea n-a inteles nimic. S-a cramponat de putere cu o furie oarba. Cu ce s-a ales?
La fel s-a procedat si cu Laura Codruta Kovesi, careia i se aranjase un loc placut la Comisia Europeana, la vreo 17-20.000 de euro pe luna. N-a inteles nimic din oferta si a preferat puterea. Idem Florian Coldea, care avea pregatit un loc de atasat comercial la Ambasada Romaniei din Mexic, cu un salariu frumusel, care nu prea conta, caci acolo cutuma comisionului bate totul. Totul era sa se retraga din SRI. Si cum America de Sud urma sa fie invadata de Dacia Duster, coordonarea facandu-se din Mexic, avantajele nu sunt greu de intuit. Dar nici Coldea nu a vrut sa renunte la putere si a ignorat mesajul. Ce-a castigat?
Mesajul de dimineata
Condamnarea lui Liviu Dragnea a cazut ca o bomba doar peste cei care refuzau sa vada realitatea. Mesajele trimise in timpul campaniei, de catre Klaus Iohannis, si preluate la unison de Ludovic Orban si Rares Bogdan, apoi de Ciolos, Dan Barna si altii, ar fi trebuit sa fie destelenite de specialistii in comunicare ai PSD. Ma tem, insa, ca s-au culcat pe laurii unei victorii care, uite, nu a mai venit. Poate ca este o speculatie din partea mea, dar mi se pare cusut cu ata alba mesajul lansat de Iohannis chiar in dimineata zilei de 27 mai.
Aparitiile lui, neobisnuit dese in ultima vreme, ar fi trebuit sa dea de banuit. N-au dat, desi batea moneda pe justitie, cu un anume avant si scop. Apoi, la o zi dupa alegeri, chiar in dimineata in care s-a judecat dosarul lui Liviu Dragnea, mesajul a fost si mai transant. „… Romania in care justitia este si trebuie sa ramana independenta, Romania in care hotii si infractorii stau la puscarie, nu in fruntea statului.” Poate ma insel, dar intre Iohannis si Basescu nu e prea mare diferenta, pentru ca si Traian Basescu transmitea mesaje instantelor. Ce spunea seara, cand iesea la vorbe precum cucul din ceas, la ora exacta, se indeplinea a doua zi. Sau in cel mult doua zile. Iar instantele isi luau notite si treceau la executare.
Negutatorii de politica
In spatele lui Liviu Dragnea, dupa condamnare si trimiterea la penitenciar, ramane un partid care degeaba depune diligente pentru a-si arata imaginea de formatiune politica puternica. Nici nu se anuntasera rezultatele finale ale alegerilor ca deja baronii, vesnicii nemultumiti, au inceput sa-si arate coltii. Marian Oprisan i-a cerut lui Dragnea demisia de urgenta.
Langa el a aparut si Robert Negoita, cu aceleasi pretentii. Apoi primarul Brailei, care avea si el ceva de reprosat. Apoi inca unul, si inca unul, si inca unul. Si este de abia inceputul, pentru ca toti acesti samsari de afaceri nu au avut legatura cu politica, ci numai cu puterea obtinuta la umbra ei. De ce a acceptat PSD o multime de negutatori de interese, fara legatura cu doctrina social-democrata? Doar partidul stie, dar acum e prea speriat ca sa-si raspunda la intrebari incomode. Scriam, in urma cu doi ani, ca „in primii 10 ani de guvernare PSD a nasit generatii intregi de disperati dupa bani, vulgar si mai pe romaneste zis „fomisti”, care s-au inmultit pana i-au scapat de sub control. Apoi, s-a legat singur de maini prin cumetrii politice jenante, din spatele carora se auzea fosnetul banilor.” S-a schimbat ceva de atunci? Nu mi se pare. Nici alte partide nu stau mai bine, sunt la fel de impanate cu baroni, dar la PSD se cam sarise calul. Si nu de acum.
Fara nicio retinere
Acum, condamnarea lui Liviu Dragnea si lipsa mainii lui de fier se va simti imediat. Imbuibatii care, repet, nu au nicio treaba cu politica social-democrata, ci numai cu puterea din spatele ei, isi vor cere drepturile. Nu cred ca vor vedea ceva sau vor vedea prea mult. In schimb, cred ca nu se vor da in laturi sa-si ia singuri halcile pe care le apreciaza ca li s-a cuveni. Toti sfintii astia care ii ridicau osanale lui Dragnea vor da iama in partid, sfartecandu-l. „Sa mentinem partidul”, „Sa dam dovada de unitate” sunt numai lozinci menite sa acopere zgomotul armelor.
Incet, incet PSD se va destrama in grupuri si grupuscule. Unele se vor pierde in timp, altele se vor lipi de cate un partid, in speranta ca isi vor putea mentine un dram de putere in combinatie cu altii. Nu cred ca baronii forte ai PSD vor accepta alte conduceri decat cele cu care au fost obisnuiti sau cele pe care le-au impus ei. Razvratitii vor scoate hangerele si isi vor croi singuri drum, daca nu li se face pe plac. Va mai dura un timp pana se va ajunge la asta, acum mimeaza parerea de rau dupa lider. Nu toti, sa fiu bine inteles. Mai incolo, vor cere partea leului, fara nicio retinere.
Epilog previzibil
Epopeea Liviu Dragnea s-a incheiat cum nu se poate mai rau. Intr-un fel, va ajunge un al doilea Adrian Nastase. Cu un cazier in spate, fara dreptul de a fi ales, fara putere si compromis la modul in care nimeni nu-l va mai lua in considerare. Devorat, de fapt, de propriul partid, care este expert in asa ceva. Dar si de propriile greseli.