Ideile politice ale liderilor de moment apar ca ciupercile după ploaie. Fiecare știe ce trebuie făcut pentru a clinti România din criza prin care trece, dar niciunul nu are tăria de a pune pe masa președintelui un proiect de guvern politic, cu un premier de care să asculte toată lumea și pentru care să se lupte cu Iohannis până în pânzele albe. Social-democrații ar fi vrut la guvernare, dar să nu propună ei premierul. Și atunci, cine? ALDE e prea mic, el doar susține propunerile venite din tabăra pe care o împarte cu alții, iar Pro România vrea guvern de uniune națională. USR tace, PMP știe doar să chibițeze, timp în care PNL susține că e singurul care poate guverna. Tocmai de aceea s-a și ajuns aici, din prea multă pricepere.
Liberalii și-au demonstrat incapacitatea și, dacă e să luăm de bune informațiile ultimelor zile, peste mai puțin de două săptămâni vor părăsi Palatul Victoria. Moțiunea de cenzură ce li se pregătește nu va fi una care să treacă la limită, ci se va bucura și de sprijinul unor partide pe care le credeau aliate. Este semnul că lumea s-a săturat de ei și de dezastrul spre care împing România.
Unde este logica?
A da jos PNL de la guvernare nu este o problemă. S-a mai demonstrat asta și în februarie, când Ludovic Orban a trebuit să-și facă bagajele și să plece. Doar artificiile politice și refuzul lui Klaus Iohannis de a numi un alt premier au făcut ca el să ne ocupe în continuare existența. Fără un just temei și bazat doar pe interese meschine, președintele a forțat nota păstrându-l în continuare.
A profitat de extinderea cu repeziciune a epidemiei de coronavirus, zvonacii au umplut țara că ne trebuie urgent un guvern, social-democrații au mușcat momeala și, cedând în fața unei probleme false, i-au acordat lui Ludovic Orban votul de încredere. Dacă s-ar fi gândit cu adevărat la binele României, ar fi trebuit să nu-i valideze guvernul. Că acum au ajuns la aceeași concluzie nu le scuză gestul. A fost doar o prelungire a agoniei, nicidecum un joc ce determina PNL să se uzeze demonstrându-și incapacitatea. Că PNL nu are aptitudini pentru o guvernare responsabilă se știa încă de atunci, motiv pentru care a și fost pus la colț prin moțiunea de cenzură. Ei bine, și atunci de ce a fost nevoie de acordarea încrederii? Ca acum să se ajungă la aceeași concluzie?
Prânzim împreună, dar nu la aceeași masă
Varianta avansată de Victor Ponta, cu un guvern de uniune națională, nu pare a fi parte din soluție, ci mai degrabă din problemă. În spiritul tradițiilor mioritice de a trăda, în scurt timp partidele își vor trage unul altuia scaunele de sub fund. Până a ajunge aici, însă, se vor bate precum orbeții care să ia mai mult, care să pună mâna pe cele mai bune ministere, cine să aibă pâinea și cuțitul.
Dacă e să ne ghidăm după declarații mai vechi, PNL nu va accepta niciodată o guvernare alături de PSD. În aceeași poziție s-ar afla și USR, care încă de pe vremea lui Dragnea declara că o participare într-un guvern alături social-democrați este de domeniul science-fiction. Pe de altă parte, după felul în care USR este oricând gata să lovească în poarta Cotrocenilor și să-l măture pe Iohannis, este de înțeles că nici cu PNL nu ar face casă bună. Ca întotdeauna, UDMR va fi virgula de care are nevoie orice socoteală politică. Dar până la un punct, după care s-ar retrage de la guvernare. Nu ar fi prima dată când ar recurge la acest gest în scopuri pe care nu le va declara pe deplin, istoria ultimilor 30 de ani fiind plină de asemenea momente. Orgoliile și interesele de grup, chiar și personale, își vor face loc și în tabăra actualei Opoziții. Ponta vrea să se agațe de orice pentru a ajunge mai sus. Tăriceanu este capătul carierei și consideră că are un cuvânt de spus, pe care să nu-l mai cenzureze altcineva. Ciolacu vrea putere, dar nu are curajul să o recunoască. Preferă mersul tiptil sau târâș, pe lângă gard, până în apropierea prăzii, când iese la atac. Guvern de uniune națională, deci. Și cine alături de cine să stea la aceeași masă, din moment ce fiecare vrea puterea pentru el?